Cultură
Fotografii: Mihnea Păduraru

Dumitru Manolache şi-a lansat un nou roman

Dan Cârlea, 05 Iulie 2016

Colegul nostru de la Ziarul Lumina, Dumitru Manolache, şi-a lansat recent romanul „Sâmbăta mută”, publicat la Editura Detectiv Literar. Evenimentul a avut loc în noul spațiu din strada Academiei al Librăriei „Mihail Sadoveanu” din București (mutată aici după retrocedarea spațiului inițial din bulevardul Magheru). Au vorbit despre carte scriitorii: Nicolae Rotaru, Firiţă Carp, Liviu Vişan, Marian Nencescu și Ciprian Chirvasiu.

Amfitrioană și moderatoare a discuțiilor a fost distinsa doamnă Georgeta Munteanu, directoarea Librăriei „Mihail Sadoveanu”.
Deși ziua de 1 iulie, când s-a produs lansarea, a fost una toridă, spaţiul dedicat a fost unul răcoros, dar și primitor, având expuse multe fotografii ale scriitorilor români, pe care chiar doamna Munteanu a avut onoarea să-i cunoască în librăria amintită cu prilejul lansărilor proprii, după cum a mărturisit.
Ai fi putut crede că lansarea volumului „Sâmbăta mută” a fost plănuită asemenea unei „operaţiuni militare”, mai ales că unul dintre invitaţi, Nicolae Rotaru, are gradul de general (în rezervă), dar şi pentru că rezultatul a fost acoperirea temeinică a tuturor aspectelor cărții și ale personalității autorului, care este nu doar jurnalist, ci și un autor complex.
S-a vorbit, deci, despre Dumitru Manolache scriitorul, jurnalistul, despre subiectele delicate ale cărţilor sale şi despre stil şi formă. Scriitorul Nicolae Rotaru şi-a început cuvântul cu o destăinuire: „Am o relaţie de prieteşug original cu Divinitatea, iar cartea lui Dumitru Manolache tocmai despre acest subiect complex și profund vorbeşte (...), iar dacă avem îndrăzneala să ne apucăm să citim – căci trebuie un pic de îndrăzneală astăzi să citeşti un roman – o să avem surpriza că nu putem să ne lăsăm la jumătate din citit această creaţie spirituală”.

„Autorul face arhitectură din carte”

Editorul cărţii, Firiţă Carp, s-a declarat fericit că are „asemenea autori şi prieteni”. Editorul a amintit la început problematica celorlalte cărţi scrise de Dumitru Manolache. A spus că îl consideră pe autor o revelaţie şi că, în deceniile de lucru ca­ editor (domnia sa lucrând şi la Editura Militară, iar de 12 ani având Editura Detectiv Literar), a publicat sute de cărţi, dar aceasta, a lui Dumitru ­Manolache, este în primele zece ca valoare, prin tema aleasă și prin felul în care o duce la bun sfârșit.
„Dumitru Manolache face arhitectură din carte şi este impresionantă măiestria cu care, pe parcursul naraţiunii, reuşeşte să aibă foarte puţine repetiţii, în afara cazului când le face special, pentru a accentua ceva”, a mai spus Firiță Carp.
Poetul Liviu Vişan a vorbit despre sentimentul de desprindere parcă de propriul trup și despre acea privire asupra lucrurilor cu detașare, sentiment pe care ți-l dă lectura cărții lui Dumitru Manolache. „Este vorba despre relaţia dintre lumea aceasta mundană şi lucrurile sfinte, o relaţie foarte complicată, întortocheată, şi este interesant de știut în ce măsură existenţa autorului interferează în vreun fel sau altul cu cele scrise, însă cartea este tulburătoare, iar autorul are forţa verbului, te atrage ca un vârtej în povestea lui.”
Scriitorul Marian Nencescu şi-a axat intervenţia pe dimensiunea jurnalistică a lui Dumitru Manolache. Într-un fel, latura de jurnalist a primat în cazul multor scriitori români (Eliade Rădulescu, Bariţiu, C.A. Rosetti, Cezar Petrescu, Camil Petrescu), iar partea de creaţie a venit în urma activităţii jurnalistice. „Am putea spune că în raniţa de jurnalist se află şi un pix al scriitorului”, a spus Marian Nencescu. „Dumitru Manolache a pornit cu jurnalismul de investigaţie, un tip de jurnalism special, pe care l-a aplicat atât la lumea socială, cât și în cea culturală”.

Viața ca o clepsidră

Ciprian Chirvasiu, primul reporter cu care Dumitru Manolache a făcut jurnalism de investigaţie la „Tineretul Liber”, a ales calea evitată de ceilalţi vorbitori, aceea de a intra suficient de adânc în substanţa narativă, până la punctul în care unii simt nevoia să strige: „Atenţie, spoiler!”, iar alţii, dimpotrivă, se simt cu adevărat motivaţi să păşească pe urmele personajelor, lăsându-se ademeniţi, duşi, trăiţi şi modelaţi de ceea ce face savoarea adevăratei literaturi – nuanţele, stilul, peisajul prin care merge drumul, drum ce este mult mai mult decât un traseu suportat pentru finalitatea lui.
Viaţa personajului principal al cărţii a fost asemuită de Chirvasiu cu o clepsidră orizontală, jumătate trăită într-un soi de promiscuitate, înainte de 1989, din care el speră să scape printr-o căsătorie. `A venit Revoluţia, personajul încearcă să creadă în valorile noii societăţi, se aruncă în presă şi intră într-un alt fel de promiscuitate, reală de data aceasta, se refugiază în băutură, îşi dă seama că tot ce se întâmplă în jur este o mare minciună şi că nu îşi poate face în mod onest meseria, realizează că şi căsnicia lui este una ratată, fiindcă nu s-a bazat pe iubire, şi că viaţa lui în sine, înşelată în aşteptări de perioada de după 1989, este o viaţă care se opreşte. În acest moment intră în scenă dimensiunea divină, apare Dumnezeu”, a mai spus C. Chirvasiu.

„O nouă naștere”

În încheiere, autorul a spus că „în pielea personajului principal trăiesc foarte multe personaje reale, pe care eu le-am cunoscut, despre care eu am scris. Și în scena omului care pleacă încălţat cu nişte sandale de fier către o zonă sacră din Dobrogea noastră străbună, trăiește un personaj real, pe care eu l-am cunoscut, şi despre care am scris, deci nu este doar imaginaţia mea (...) Mă bucur că se vorbeşte atât de diferit de această carte, ceea ce dovedeşte că ea poate fi citită / receptată din unghiuri diferite. În final, în postfaţă, Maica Teodula - pe care eu nu o cunosc, este o monahie care a citit romanul la rugămintea unui preot de la o mănăstire din Caransebeş - mi-a trimis un studiu referitor la această carte, în care a surprins şi s-a apropiat cel mai mult de ce am vrut eu să spun”.
Scriitorul Dumitru Manolache a mulţumit celor care au vorbit despre cartea sa, precum şi poetei Cristina Cîrniceanu, care „într-un moment al documentării cărţii mi-a oferit informaţii şi idei referitoare la profilul personajului principal”. Dumitru Manolache a făcut şi o invitaţie la regăsire, la renaştere prin tăcere, tăcere spre care a căutat să-l ducă pe mult încercatul său personaj principal. „Încercaţi această experienţă, şi rezultatul va fi o nouă naştere!”


Galerie foto:
 

 

 

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!