Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar „Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit“

„Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit“

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 01 Feb 2009

Ortodoxia din Occident a rămas din 15 ianuarie 2009 fără unul dintre cei mai mari teologi pe care i-a avut. Chemarea sa la Ortodoxie, despre care a vorbit în dese rânduri, vocaţia sa de propovăduitor al valorilor ortodoxe într-o Europă tot mai lipsită de spiritualitate, militarea pentru libertatea Ortodoxiei în ţările comuniste, activitatea didactică, lucrările sale ne vorbesc despre cine a fost teologul, istoricul şi omul de cultură Olivier Clément.

Olivier Clément s-a născut pe 17 noiembrie 1921, în Aniane, Franţa, într-o familie cu rădăcini protestante, dar şi cu membri catolici. Cu toate acestea, contextul social din timpul copilăriei şi adolescenţei sale nu i-au permis accesul la educaţia religioasă. A crescut într-un mediu profund influenţat de un ateism militant, conform căruia Dumnezeu nu ar fi altceva decât o invenţie a omenirii, Hristos - un mit, iar moartea - un neant. Nebotezat, cu un interes cum rar se găseşte pentru cunoaştere, tânărul Olivier Clément a citit Biblia, care l-a fascinat şi i-a devenit lectura preferată, alături de poeziile lui Rainer Maria Rilke. După cum el însuşi a mărturisit mai târziu, lectura textelor sacre i-a trezit pofta de a cunoaşte misterul divin, dar i-a adus şi frământările fireşti ale omului care descoperă pe Dumnezeu.

Convertit de „Mistica“ lui Lossky

După al Doilea Război Mondial, Olivier Clément a devenit student la Universitatea din Montpellier. Aici a fost îndrumat în activitatea ştiinţifică de renumiţii profesori Henri-Irénée Marrou, Marc Bloch şi Alphonse Dupront. Aceştia l-au scufundat pe Clément în apele adânci şi tulburi ale antropologiei religiilor. În această perioadă a citit pentru prima oară Sfinţii Părinţi, care l-au impresionat. Nu a contenit să studieze pe Kierkegaard, Newman ori Heidegger, iar cărţile lui Dostoievski şi Berdiaev i-au făcut cunoştinţă cu spiritualitatea ortodoxă rusă. Întâlnirea cu teologii ruşi Evdokimov şi Lossky, emigraţi în Occident din Rusia comunistă, a fost pentru Clément primul pas în universul fascinant al misticii ortodoxe. Cartea „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit“ a teologului Vladimir Lossky i-a oferit lui Olivier Clément posibilitatea să descopere frumuseţea misterului absolut din teologia ortodoxă, cel al Sfintei Treimi.

Creştin de rit ortodox

La 30 de ani, Olivier Clément s-a botezat, devenind creştin-ortodox. Aceasta după lecturi şi meditaţii asupra teologiei mistice a lui Lossky, care i-a schimbat fiinţa, chip al Sfintei Treimi, după cum însuşi mentorul său rus arată în cartea amintită. La acestea s-a adăugat un episod despre care Clément amintea adesea. A găsit într-un anticariat din Paris o frumoasă icoană, un triptic cu Mântuitorul, Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Botezătorul. Icoana şi-a găsit repede loc în casă şi din acel moment rugăciunile nu au contenit. „La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox, influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.

Liant între Occident şi Orient

La început profesor la Liceul „Louis-le-Grand“ din Paris, Olivier Clément şi-a desăvârşit carierea de teolog şi istoric la Institutul „St. Serge“ din oraşul Senei. Aici a predat 40 de ani Istoria Bisericii, timp în care a scris o serie de lucrări de specialitate, dar şi de spiritualitate. Prin vocaţia sa, prin cunoştinţele sale teologice, a reuşit să se impună în Franţa ca una dintre principalele voci ale Ortodoxiei. Mai mult decât atât, a reuşit, prin implicarea sa în dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, să „facă cunoscute Ortodoxia Orientală în Franţa şi mesajul Occidentului în Biserica de Răsărit“, cum mărturisea Jean-François Colosimo, profesor şi coleg cu Clément la Institutul „St. Serge“ din Paris. Consultant al Comisiei interepiscopale ortodoxe din Franţa, dar şi membru al Comisiei de dialog teologic ortodox-catolic şi al reuniunilor ortodox-protestante, Olivier Clément a publicat în 1970 dialogurile sale cu Patriarhul Atenagoras, cel care, împreună cu papa Paul VI, a adus reconcilierea Vestului cu Estul. Organizaţia „Frăţia Ortodoxă“ din Europa Occidentală îşi datorează existenţa, în bună parte, teologului francez.

Ortodoxia liberă

Relaţiile sale cu Bisericile Ortodoxe din întreaga lume l-au făcut cunoscut pe Clément în întreaga Ortodoxie. A fost prieten cu Patriarhul Antiohiei, Ignatie Hazim, iar în România s-a bucurat de o apreciere deosebită, mai ales pentru faptul că a susţinut Biserica Ortodoxă asuprită de comunişti, iar după Revoluţia din 1989, a fost permanent conştient de valorile Ortodoxiei dintr-o ţară latină, deschisă spre dialog ecumenic. Sunt cunoscute aprecierea şi legătura pe care le-a avut cu părintele Dumitru Stăniloae. A rămas celebru prin articolul din ziarul „Le Monde“ din 1993, în care critica deriva populistă şi naţionalistă a Bisericii Ortodoxe Ruse, proaspăt ieşită de sub ghiarele Imperiului sovietic. Nu s-a sfiit să critice nici pe ortodocşii implicaţi în războaiele din Balcani, după destrămarea Iugoslaviei, şi luptele între Serbia ortodoxă şi Croaţia catolică sau conflictele din Bosnia-Herţegovina sau Kosovo.

Publicist şi scriitor

Publicaţiile lui Olivier Clément i-au adus aprecieri în lumea academică. Lucrări precum „Le Visage intérieur“ (1978), „La révolte de lâEsprit“ (1979), „LâÉglise orthodoxe“ (1985), „Orient-Occident. Deux passeurs, Vladimir Lossky et Paul Evdokimov“ (1989), „Les Visionnaires. Essais sur le dépassement du nihilisme“ (1991), dar şi alte titluri constituie rodul muncii de o viaţă, pentru care a fost răsplătit pe măsură.

„Problema Ortodoxiei astăzi este tendinţa de a considera că Părinţii le-au spus pe toate şi că ar trebui doar să-i repetăm, să construim un zid care să limiteze învăţăturile Sfinţilor Părinţi, un spaţiu închis în jurul sinelui nostru. Nu trebuie însă gândit aşa! Există întotdeauna Părinţi în Biserică. Lossky a fost un fel de Părinte pentru mine“, spunea Olivier Clément într-un interviu acordat revistei „Tolmi“ a Arhiepiscopiei Atenei.

Clément a fost preşedintele Asociaţiei scriitorilor creştini francezi şi a fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii „Louvain-la-Neuve“, Belgia, al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi al Universităţii „Sacré-Coeur“ din Connecticut, Statele Unite ale Americii.

„A arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală şi vie“

Fragment din predica părintelui Boris Bobrinskoi la înmormântarea lui Olivier Clément

Olivier a fost martor al marilor bulversări şi provocări ale timpului nostru: căderea zidului Berlinului şi deschiderea ţărilor din Est, împlinirea mileniului de creştinism în Rusia, drama din Bosnia, nedreptatea şi suferinţa poporului sârb. În dialog cu marxismul, a reamintit fără încetare despre demnitatea infinită a persoanei umane; în dialog cu modernitatea a arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală şi vie; a fost preocupat în mod special de problemele dureroase ale modernităţii legate de etica medicală şi sexualitate.