Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica „Dumnezeu spală picioarele omului“

„Dumnezeu spală picioarele omului“

Data: 24 Aprilie 2008

Care sunt cele mai importante evenimente rememorate de Biserică în Joia Mare?

Arhim. Teofil Părăian
: După evenimentele pe care le-am pomenit în primele trei zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am ajuns să ne gândim şi la cele petrecute în joia premergătoare Pătimirilor Domnului, şi ne-am bucurat de toate cele ce au rânduit Părinţii cei duhovniceşti să fie pomenite în Biserică şi de către toţi credincioşii. Ne-am oprit, cu bucuria de a înţelege, la măreţia Domnului Hristos, Cel ce, Dumnezeu fiind, a spălat picioarele ucenicilor Săi. Ne-am minunat de Dumnezeu, Cel ce spală picioarele omului şi care a rânduit ca şi noi să facem la fel. Pentru că a zis apoi: „Voi mă numiţi pe mine Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele voastre, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora, pildă v-am dat vouă ca şi voi să faceţi la fel“ (Ioan 13, 14). Este o poruncă a Mântuitorului ca să fim unii faţă de alţii cinstitori, de a ne smeri unii în faţa altora, de a fi curăţitori ai fraţilor noştri. Pentru că, duhovniceşte, asta înseamnă şi la asta suntem chemaţi de către Domnul Hristos.

Pomenim apoi Cina cea de Taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos împreună cu ucenicii săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri, când a rânduit ca, cele ce le-a făcut El atunci, acolo, să se facă în continuare, spre pomenirea Lui. Luând pâine în sfintele, preacuratele şi fără prihană mâinile sale a sfinţit, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor săi, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor. Asemenea, şi paharul după cină, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei Noi care, pentru voi şi pentru mulţi, se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-27). În Sfânta Evanghelie de la Luca şi în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, se afirmă că, Domnul Hristos, după ce a spus aceste cuvinte, a statornicit: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea“ (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25), şi aceasta o facem şi noi la fiecare Sfântă Liturghie, când ne aducem aminte de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de a treia zi, de suirea la cer şi de şederea de-a dreapta Tatălui, şi de cea de-a doua slăvită iarăşi venire; aducem cinstitele daruri şi le oferim Mântuitorului, şi le oferim lui Dumnezeu, în general, zicând: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru toate“. Acestea le facem la fiecare Sfântă Liturghie, dar le pomenim, în chip deosebit, în Joia cea Mare, când pomenim Cina cea de Taină în pomenirea cea de peste an. (Material realizat de Bogdan Scorţea)