Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Ecaterina Teodoroiu, 99 de ani de la căderea pe câmpul de luptă

Ecaterina Teodoroiu, 99 de ani de la căderea pe câmpul de luptă

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Timp liber
Un articol de: Dan Cârlea - 20 August 2016

Nu multe popoare au în istoria lor o femeie eroină pe câmpul de luptă aşa cum o avem noi pe Ecaterina Teodoroiu. Viaţa ei scurtă, marcată de moartea fraţilor în Primul Război Mondial, a transformat-o în model, pentru ca, apoi, să intre în legendă. Răsucirile istoriei nu au lăsat-o neatinsă, memoria ei fiind ba asociată virtuţilor patriotice ale monarhiei, ba minimalizată la începuturile comunismului în România.

Pe 22 august se împlinesc 99 de ani de la căderea, pe câmpul de luptă, a „Eroinei de la Jiu“. Ecaterina Teodoroiu (Că­tălina Vasile Toderoiu) s-a născut într-o familie modestă, cu cinci băieți şi două fete, din Vădeni – zonă care, astăzi, se află în municipiul Târgu-Jiu. Nimeni nu s-ar fi gândit că fata care a plecat la Bucureşti cu visul de a deveni învăţătoare avea să moară pe câmpul de luptă, în fruntea unui pluton de soldaţi, în Bătălia de la Mărăşeşti. Primul Război Mondial a însemnat pentru Ecaterina Teodoroiu schimbarea planurilor de viaţă – tânăra se alătură armatei, împreună cu fratele ei Nicolae, bărbatul mergând pe front în linia întâi, iar ea ca asistentă medicală.

Rând pe rând, cei patru fraţi au căzut pe frontul de luptă, ceea ce a determinat-o pe Ecaterina să ceară ceva nemaiauzit până atunci, trimiterea ei, ca soldat, în linia întâi. Superiorii îi refuză mai multe cereri până ce, impresionaţi de determinarea fetei, acceptă. Ecaterina Teodoroiu devine, astfel, prima femeie soldat din linia întâi din Armata română. Viaţa de front a eroinei pare desprinsă dintr-un film de ficţiune. În timpul bătăliei de la Jiu, din 10 octombrie 1916, soldatul Ecaterina Teodoroiu a căzut prizonieră şi a fost dusă la Cărbuneşti. Reuşind să ascundă un revolver, prizoniera îşi împuşcă paznicul şi evadează, întorcându-se la unitatea ei, rănită la un picior. După aceea, a continuat luptele în zona oraşului Filiaşi şi a fost din nou rănită, de această dată mai grav. Armata română s-a retras în Moldova, iar Ecaterina a fost şi ea dusă la un spital din Craiova, apoi la Bucureşti şi la Iaşi. A fost decorată în luna martie 1917 de organizaţia de cercetaşi din care făcea parte încă din anul 1913 cu „Virtutea cercetăşească” de aur, iar, apoi, prin decret regal, cu „Virtutea militară”, clasa a II-a. După ce vestea despre femeia soldat a ajuns până la Casa Regală, Regina Maria a vizitat-o la spital pe tânăra eroină şi a ridicat-o în gradul de sublocotenent. După însănătoşire, Ecaterina Teodoroiu nu a putut sta departe de front, aşa că s-a alăturat Regimentului 43/59 infanterie, care se afla pe poziţii în tranşeele de pe Dealul Secului, lângă localitatea Muncelu (Vrancea). Aici a venit şi finalul, pe care, probabil, Ecaterina îl visa uneori: moartea eroică, în fruntea soldaţilor pe care îi comanda. În seara de 22 august a anului 1917, în timpul unui atac german, tânăra femeie a căzut lovită de gloanţe.

Imaginea postumă a eroinei a fost cu suişuri şi coborâşuri, după cum au dictat interesele regimurilor. Iniţial şi în mod firesc, după încheierea Primului Război Mondial, Ecaterina Teodoroiu a fost considerată eroină a României Mari. Rămăşiţele ei pământeşti au fost, iniţial, duse în comuna Fitioneşti din judeţul Putna, apoi, în anul 1921, au fost strămutate într-un mausoleu din centrul oraşului Târgu-Jiu.

Faptul că eroina a fost mediatizată de Casa Regală a determinat intrarea într-un con de umbră a poveştii şi a personalităţii ei, odată cu instaurarea regimului comunist, deşi în mod normal exponenţii păturii de jos, care ajungeau la performanţă în orice domeniu, erau la mare cinste. Dar acest lucru s-a întâmplat doar până în anii ’60, când, pe fondul interesului pentru cultivarea unui curent patriotic care să ducă la o oarecare ieşire de sub tutela Moscovei, imaginea Ecaterinei Teodoroiu a devenit din nou interesantă pentru regim. Acest lucru s-a accentuat după venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, iar în anul 1978 s-a făcut chiar şi filmul „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea, după un scenariu de Mihai Opriş şi Vasile Chiriţă. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Stela Furcovici, Ion Lupu, Mihai Mereuţă, Ion Caramitru, Amza Pellea şi Ilarion Ciobanu.

 

Citeşte mai multe despre:   Ecaterina Teodoroiu