Theologica
Ectenia celor adormiţi

Ectenia celor adormiţi

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 31 Octombrie 2018

În rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe întâlnim Ectenia pentru cei adormiţi, adică pentru cei care au murit.

Această ectenie începe cu invocarea şi mărturisirea milei lui Dumnezeu după modelul psalmului 50, repetând una din cererile ecteniei întreite: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Ne rugăm ca marea milă a lui Dumnezeu să se reverse asupra noastră, a tuturor mădularelor Bisericii, vii şi adormiţi.

Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. Sufletul omului nu-şi poate găsi odihnă decât în Dumnezeu. Păcatul săvârşit cu voie sau fără de voie ne desparte de Dumnezeu, împiedicându-ne să intrăm în comuniune cu El. De aceea ne rugăm pentru iertarea păcatelor celor adormiţi, ca astfel ei să găsească odihnă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul Cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem. Comuniunea cu Dumnezeu înseamnă comuniunea cu toţi sfinţii care şi-au găsit odihna în El, înseamnă împărtăşirea de mila lui Dumnezeu şi intrarea în Împărăţia Sa şi are ca și condiţie iertarea păcatelor. Odihna pe care o cerem pentru cei adormiţi nu este o stare de inactivitate, ci o bucurie de Împărăţia cerurilor, care e comuniunea tuturor şi e plină de toate bunătăţile spirituale.

Ectenia continuă cu o rugăciune rostită de către preot: îDumnezeul duhurilor şi a tot trupul…” Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul este Dumnezeul îngerilor şi al oamenilor, Dumnezeul celor aflaţi în trup şi al celor adormiţi.

Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Hristos este viaţa şi învierea noastră, „locul luminat”, „locul de verdeaţă”, „locul de odihnă” pentru că este unit ­după fiinţă cu Tatăl cel fără de început şi cu Duhul de viaţă ­făcător.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!