Theologica
Ectenia pentru cei adormiţi

Ectenia pentru cei adormiţi

În Liturghierele româneşti, la Sfânta Liturghie, după ectenia întreită, este ectenia celor adormiţi, preluată din slujba Panihidei. Aşezarea ecteniei celor adormiţi după ectenia întreită şi ca o prelungire a acesteia este justificată de sensul ecteniei întreite de rugăciune a Bisericii pentru nevoile fiecăruia, inclusiv ale celor trecuţi din lumea aceasta. Ectenia celor adormiţi este o cerere stăruitoare, izvorâtă din dragoste, ca mila lui Dumnezeu să se reverse şi asupra celor morţi. Rostirea ecteniei celor adormiţi nu este obligatorie la fiecare Sfântă Liturghie, ci, potrivit indicaţiilor din Liturghier, numai atunci când se face, după rânduiala tipiconală, pomenirea morţilor.

Ectenia celor adormiţi începe cu invocarea şi mărturisirea milei lui Dumnezeu după modelul Psalmului 50, repetând una din cererile ecteniei întreite: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Ne rugăm ca marea milă a lui Dumnezeu să se reverse asupra noastră, a tuturor mădularelor Bisericii, vii şi adormiţi.

În continuare, preotul sau diaconul spune: Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. Sufletul omului nu-şi poate găsi odihnă decât în Dumnezeu. Păcatul săvârşit cu voie sau fără de voie ne desparte de Dumnezeu, împiedicându-ne să intrăm în comuniune cu El. De aceea ne rugăm pentru iertarea păcatelor celor adormiţi, ca astfel ei să găsească odihnă în Dumnezeu.

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul Cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem. Comuniunea cu Dumnezeu înseamnă comuniunea cu toţi sfinţii care şi-au găsit odihna în El, înseamnă împărtăşirea de mila lui Dumnezeu şi intrarea în Împărăţia Sa şi are drept condiţie iertarea păcatelor.

Ectenia continuă cu o rugăciune rostită de preot: „Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...” Apoi este ecfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

După ecfonis cerem veşnica pomenire a celor adormiţi prin cuvintele: Întru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, care s-au pomenit, şi le fă lor veşnică pomenire.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!