Lumina educaţiei
Educație în școala Bisericii

Educație în școala Bisericii

Democrația postdecembristă a adus, după cum bine se știe, bune și rele în viața religioasă, socială și politică a României. Libertatea de manifestare a fost cel mai mare dar, însă și cea mai mare responsabilitate. Biserica a tras foloase din aceasta și a inițiat proiecte educaționale curajoase pentru a recupera 50 de ani de stagnare. Primul dintre ele a fost câștigarea în 1993 a dreptului pentru absolvenții Seminariilor Teologice de a obține diploma de bacalaureat, reînviind tradiția interbelică. A avea școli ce stau sub tutela Bisericii și a Statului a fost visul națiunii unite la 1918. Naționalizarea produsă în 1949, cel puțin în cazul Școlii ortodoxe de băieți „Simion Ștefan” și a Școlii ortodoxe de fete „Doamna Stanca” din Cluj-Napoca, a fost un atac la libertatea de manifestare religioasă și de gândire, o lovitură dată identității românilor transilvăneni, un stop forțat în exercițiul didactic modern abia antrenat de Biserică, un vis năruit.

Anii 2000 au venit cu formule inteligente de diversificare a ofertei curriculare a Seminariilor Teologice, ajutându-le să treacă de la imaginea unor „școli profesionale”, cum apăreau în mintea unora, deschizându-și porțile spre domenii variate cu scopul de a deveni spații de educație morală, instruire inter și transdisciplinară. Așa s-a întâmplat cu Seminarul de la Cluj care în ultimii ani s-a dovedit a fi o instituție educațională cu largi deschideri spre o cultură enciclopedică și integrală. Ca un demn continuator al Liceelor Ortodoxe din anii ‘40 și al Seminarului Teologic din 1952, are ca politică educațională strategică „omul înaintea performanței”. Ce înseamnă omul înaintea performanței?
Primul aspect ce trebuie subliniat este „foamea” generațiilor tinere de părinți după performanță. Așa cum o subliniam și într-o altă tabletă, performanța nu e o problemă atâta timp cât nu devine scop ce scuză mijloacele. Se constată că plata morală și psihică sunt majore. În momentul în care pierzi sufletul și, uneori, chiar sănătatea mintală a copilului, poți vorbi despre eșecul performanței. Cu alte cuvinte, performanța înaintea omului este câștigarea individului, a singuraticului, a autistului social, dar nu și invers.
Acesta a fost unul din motivele pentru care Seminarul Ortodox, prin resursa umană pe care o are, profesori și pedagogi deopotrivă, își fixează ca țintă omul, sufletul acestuia, formarea unei structuri mai puțin vulnerabile la bolile secolului, boli de natură duhovnicească, majoritatea. După părerea unora, o țintă mult mai ambițioasă decât performanța. Aceste eforturi conjugate arată că educația tinerilor pentru Biserică nu e doar un exercițiu de retorică, ci o preocupare ce își arată roadele de la an la an. Urmărind ultimele ediții ale întâlnirii tinerilor la nivelul Mitropoliei Clujului, Baia-Mare, Bistrița și Cluj-Napoca, Mitropoliei Munteniei sau Mitropoliei Iașilor, observăm cu ușurință preocuparea tinerilor pentru religious socialisation, pentru un alt fel de întâlnire decât cea oferită de mitingurile care au ca scop unic divertismentul. În acest tip de înfățișare e importantă și legătura cu Dumnezeu, o întâlnire ce dă valoare vieții pe termen mediu și lung. În mare, acesta este cadrul pe care-l cultivă și o școală ce stă sub streașina Bisericii. Punctual, atuurile unei astfel de educații stau într-un complex de obiective. Dintre acestea vom ilustra câteva.

Cultivarea inteligenței spirituale

Foarte multă lume crede că e suficient să știi multe, să stăpânești conținuturi, formule matematice, texte literare, IQ ridicat, ce să mai lungim vorba, dar ignoră partea spirituală, duhovnicească, meditativă. O tratează ca fiind chiar lipsită de importanță sau chiar o ignoră. În același timp, din ce în ce mai mulți psihologi și neurologi dovedesc științific importanța acestui timp de inteligență. În „Cum schimbă Dumnezeu creierul”, o carte departe de a fi religioasă, o carte științifică, semnată de Andrew Newberg și Mark R.Waldman, ni se oferă argumente din neurologie care susțin ceea ce promovăm prin școlile noastre. Rugăciunea este cea care dă putere, statornicie, vioiciune, creierului ca organ și minții ca funcție. În fapt timpul fixat pentru rugăciune este una dintre cele mai sugestive acțiuni ale școlilor creștine. Puterea de a trece peste obstacolele științei, ale problemelor de familie, ale problemelor de adaptare la mediu este dată rugăciune, de meditația de tip ortodox.

Încurajarea creativității plastice

 Dacă ar fi să vorbim cu profesorul de artă, educație plastică sau muzică dintr-o școală de masă, am putea observa că aceștia au un statut marginal. Ceea ce bucură, relaxează și cultivă spiritul este ignorat pentru a performa la disciplinele spectrului realist. Copiii se raportează la pictură și muzică mai degrabă ca la ceva „în plus”, aspect cultivat chiar de părinți. În „Jocul cu mărgelele de sticlă”, Herman Hesse spunea că două discipline se apropie de perfecțiune, muzica și matematica. Corul de băieți al Seminarului și cel de fete „Oremus”, de asemenea. Activitățile artistice aduc mult sprijin dezvoltării interioare a elevilor, a inteligenței emoționale, iar o școală a Bisericii se preocupă de acest lucru. În școala noastră pictura are un loc aparte. Cercul de iconari „Cuvine-se cu adevărat...!” a participat la competiții naționale și internaționale și a impresionat prin talentul unor copii ce nu vin de la o școală de profil.

Promovarea activităților cu scop social

Sunt foarte multe zile festive pe parcursul anului: Ziua Profesorului, Ziua Educației, Ziua Copilului, Ziua Europei, Ziua Națională, perioade în care școlile se concentrează pe activități extrașcolare. O școală creștină se concentrează pe evenimente care cultivă în elevi compasiunea, dărnicia, activitatea concretă de ajutorare a celorlalți. Târgurile de Crăciun, de Paști, licitațiile cu produse făcute de propria mână ajută la strângerea unor fonduri care se concretizează în mângâierea unui suflet de mamă, de copil, de vârstnic necăjiți, abandonați, exploatați de cei fără inimă.

Încurajarea unei cetățenii active și responsabile

 Participarea responsabilă la viața cetății este un obiectiv major pentru orice tânăr. Să fii educat în această direcție nu e puțin lucru. Participarea copiilor creștini la evenimente economice, politice și culturale organizate de instituțiile publice din urbe le dezvoltă abilitățile de dialog cu mediile nereligioase, cu mediul de afaceri, cu intelectualii consacrați. În acest sens exemplificăm prin „Desantul scriitoricesc”, eveniment în care elevii adresează întrebări scriitorilor, recită poezii și interpretează texte.

Deschiderea nedisimulată spre valorile nealterate face din școlile Bisericii alternative viabile la o educație ce se îndreaptă adesea înspre depersonalizare și încorsetare în idei mai prețioase decât ființa umană.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!