Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică Vasile Grigore și muzeul său ca o lecție de artă

Vasile Grigore și muzeul său ca o lecție de artă

Galerie foto (9) Galerie foto (9) Lumina literară şi artistică
Un articol de: Daniela Șontică - 21 Iulie 2019

Vasile Grigore (1935-2012) a fost un apreciat pictor şi profesor universitar, dar și fondatorul Muzeului de Artă „Vasile Grigore - pictor şi colecţionar” (2004). Pictorul poate fi cunoscut prin ceea ce a creat el însuși, dar și prin acest muzeu, care este o școală de bun gust artistic și un exemplu de generozitate, obiectele expuse fiind achiziționate de el de-a lungul a 40 de ani. Cei care trec pentru prima dată pragul muzeului situat în strada Maria Rosetti din București sunt mai mult decât încântați de valoroasele exponate.

Pictorul Vasile Grigore creează „artă izvorâtă dintr-o inimă şi gândire sinceră şi dezinteresată, plină de bucurie, tinereţe şi dragoste de viaţă” - așa era caracterizat la deschiderea expoziției personale din 1963 de un alt mare pictor, Alexandru Ciucurencu. 

Grigore și-a descoperit în stu­denție pasiunea de a aduna obiecte de artă. De atunci, toată viața a continuat să colecțio­neze tablouri, sculpturi, piese de artă țărănească, lucră­ri de grafică, ceramică chinezească, stampe japoneze, iar spre finalul vieții a organizat acest muzeu. Despre felul în care a devenit colecțio­nar, artistul se destăinuia: „Îmi drămuiam timpul și vizitam Muzeul de Artă al României. Visam cu ochii deschiși în dorința de a-mi cumpăra și eu Artă. Prima achiziție am făcut-o într-o zi de Paști, la Săliște, unde, cu banii din bursă, am cumpărat o icoană pe sticlă reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe. Începusem să colecționez Artă și în scurt timp am primit de la profesorul meu Rudolf Schweitzer-Cumpăna un desen în creion și o acuarelă înfățișând «Case din Paris». Primele inițieri în artă de la el le-am primit. (...) Din banii de bursă (75 de lei) îmi îmbogățeam colecția cu noi achiziții: un covor de rugăciune turcesc, altele de buchara, gheödez și oltenesc. Le priveam, le admiram ore întregi ca să simt pasiunea de a mai aduce, printr-un mare efort financiar, și alte opere de artă. După ce am absolvit Institutul de Arte Plastice în 1959, se deschidea o altă perspectivă, ceva mai clară: acum aveam un salariu și, în plus, mai reușeam să vând din lucrările pictate de mine”. 

A reușit, astfel, să cumpere desene și picturi de Pallady, Petrașcu, Ressu, Steradi, Tonitza, Dărăscu, Ghiață, Ciucurencu, Baba și alții, în plus, numeroase lucrări în bronz ale lui Ion Irimescu; porțelanuri din Extremul Orient, grafică de Hiroshige, Utamaro, Kunisada, dar și obiecte din bronz, alpaca, argint, alamă, faianță, icoane din Rusia și Grecia, obiecte bisericești vechi, mobilier. Toate acestea se găsesc în muzeul ce adăpostește peste 500 de exponate. 

„Vibrația operelor de artă și a celorlalte obiecte din colecție creează o atmosferă de veritabil sanctuar al artei”, spune cu emoție Viorel Rău, care a ajutat, împreună cu Eugenia Florescu, la organizarea muzeului de artă. 

Impresionant este faptul că nu a expus și lucrările proprii în muzeu, dar după moartea sa a fost creată o secțiune cu astfel de picturi. Cei care l-au cunoscut povestesc despre generozitatea sa uimitoare. Nenumărați studenți, artiști din toate sferele, oameni de cultură și prieteni erau primiți în atelierul și în casa pictorului, unde puteau să admire operele colecționate, iar amfitrionul însoțea întâlnirile cu discuții elevate. „Generații de studenți au avut prilejul să cunoască îndeaproape noblețea și vocația dascălului Vasile Grigore. Un public subtil, educat, pretențios a cunoscut opera sa. Și astfel, după o lungă așteptare, Vasile Grigore a dezvăluit și unora și celorlalți muzeul său tainic, comoară tăcută, și clipele când maestrul devine însuși un mare iubitor de artă, un fin cunoscător al secretelor fiecărei piese ce alcătuiește această colecție. Intrând în spațiul ce găz­duiește lucrările (...), ești întâmpinat și călăuzit în per­manență de prezența inițiatică a maestrului colecționar”, subliniază Răzvan Thedorescu. 

Într-adevăr, în lăcașul de cultură din strada bucu­reșteană Maria Rosetti ai bucuria să te întâlnești cu marea artă, dar și cu o parte din sufletul artistului Vasile Grigore. Prin donarea acestei colecții importante statului român, artistul a intrat în galeria marilor colecționari Anastase Simu, Krikor Zambaccian, Gh. Tătărăscu, Theodor Aman, care și-au donat colecțiile statului și au adus un plus de lumină pentru iubitorii de artă din România.