Actualitate religioasă
Egalitate în faţa legii şi contribuţie istorică distinctă

Egalitate în faţa legii şi contribuţie istorică distinctă

02 Iulie 2013

În legătură cu punctul de vedere al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, care îşi exprimă dezacordul faţă de propunerea menţionării distincte în art. 1 din Constituţia României a rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române în constituirea şi modernizarea statului român, precizăm:

Articolul propus în Consti­tu­ţia României referitor la rolul Bi­sericii Ortodoxe şi al celorlalte culte în constituirea şi moder­nizarea statului român respectă atât adevărul istoric privind cultul majoritar, cât şi principiul egalităţii cultelor recunoscute din România, aşa cum este stipu­lat în Legea Cultelor, art. 9, alin. 2.

Prin evidenţierea distinctă, dar nu exclusivă, a rolului isto­ric al Bisericii Ortodoxe Române în constituirea şi modernizarea statului român se recunoaşte ade­vărul că primul dintre cultele din România, cel mai vechi, mai numeros şi mai extins geografic, a avut o contribuţie majoră în constituirea şi moder­nizarea statului român.

Cele optsprezece culte recunoscute în România sunt egale în faţa legii, dar în context istoric primul dintre ele a avut o contribuţie spirituală şi materială majoră sau distinctă în constituirea şi modernizarea statului român prin contribuţia lui la Unirea Principatelor (1859), Războiul de Inde­pen­denţă (1877) şi Unirea cea Mare (1918). Dacă Biserica Ortodoxă Română s-a născut odată cu formarea poporului român, în urma predicării Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos în părţile Dobrogei (parte a provinciei romane Scythia Minor), des­pre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se poate spune că a apărut în istoria poporului ro­mân abia la începutul secolului al XX-lea.

Deoarece Biserica Ortodoxă Română se distinge net de celelalte culte ca extindere în timp, spaţiu şi număr de membri (prin­cipiul distincţiei contri­bu­ţiei aduse în istorie), în Statutul pentru organizarea şi funcţio­na­rea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin hotărâre de Gu­vern, se menţionează specificul ei de Biserică naţională şi majoritară potrivit vechimii apostolice, tradiţiei, numărului de cre­dincioşi şi contribuţiei sale deo­se­bite la viaţa şi cultura poporului român. Biserica Ortodoxă Ro­mână este Biserica neamului românesc (art. 5, alin. 2).

O astfel de distincţie a rolului istoric important al unui cult în istoria statelor europene se re­gă­seşte şi în Constituţiile altor sta­te, în care Bisericile majo­ri­tare sunt menţionate în mod explicit, fără ca Bisericile sau cultele minoritare să fie excluse (de exemplu: în Marea Britanie, Ir­landa, Danemarca, Suedia, Fin­lan­da, Italia, Portugalia, Grecia, Cipru etc.). În mod similar, pe plan politic, în Organizaţia Na­ţi­u­nilor Unite (ONU) toate statele membre sunt egale, însă doar câteva sunt membre permanen­te în Consiliul de Securitate al ONU, datorită rolului sau importanţei lor în relaţiile internaţionale.

În concluzie, articolul propus în preambulul Constituţiei Ro­mâ­niei privind rolul istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte culte religioase în con­s­ti­tuirea şi modernizarea statului român respectă atât princi­piul egalităţii cultelor, cât şi  prin­cipiul contribuţiei istorice dis­tincte al unuia dintre aceste culte.

Biroul de presă al Patriarhiei Române


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!