Epoca de aur a cinematografiei româneşti

Oana Rusu, 10 Iunie 2009

Cinematografia românească a renăscut după 1989, iar acest fapt a devenit o certitudine prin premiile obţinute de tinerii regizori la festivalurile de film internaţionale.

Filmul românesc a obţinut şi înainte de 1989 premii, însă acestea nu s-au succedat într-un ritm atât de rapid precum cel de acum, ceea ce a făcut pe unii critici din străinătate să vorbească cu mare entuziasm de „noul val“ al cinematografiei româneşti. „Noul val“ continuă să uimească prin noile producţii, dovedind că premiile obţinute nu au fost o întâmplare.

„Noul val“ reprezentat de tinerii regizori nu poate fi contestat. Recent, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), actorul Mircea Albulescu a apreciat că succesele recente ale cinematografiei româneşti reprezintă „primul val cu adevărat răscolitor“, iar tinerii regizori şi actori sunt „capabili să mişte în adâncime“. „Cineva care a ajuns în fundul cinematografiei româneşti, ca mine, a fost clătinat de acest val şi adus cu dumneavoastră aici. Cred că nu este «noul val», pentru simplu motiv că este «primul val». Ca să fie «noul val» ar fi trebuit să mai fie unul, două, trei şi, dă Doamne, cât mai multe înainte. Din păcate nu au fost, de valoarea asta şi de amploarea asta, ca să putem să numim val. A fost de câteva ori o consemnare a cronicilor internaţionale în legătură cu unele, adevărat rare, bucurii ale cinematografiei româneşti - Gopo, Ciulei şi aşa mai departe... Piţa“, a spus Albulescu. Actorul a afirmat că acest „val“ este unul foarte puternic, fiind atât de convingător şi de „legitimant“ pentru România. „Este atât de numeros ca şi realizatori, este atât de convingător şi atât de legitimant pentru România de astăzi încât îl consider într-adevăr un val foarte puternic. Valurile foarte puternice, cele încununate cu stele străvezii, au şi darul să ridice adâncimea mai la suprafaţă. Mă consider ca unul din adâncurile acestei îndeletniciri şi pentru asta mulţumesc TIFF-ului“, a afirmat actorul căruia i s-a acordat Premiul de Excelenţă la TIFF.

Liviu Ciulei şi Gopo, cei mai premiaţi cineaşti de dinainte de 1989

Filmele româneşti au fost prezente la marile festivaluri de film şi înainte de 1989. După cum a remarcat criticul de film Mihai Mardare, din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“ Iaşi, România, prin Consiliul Naţional al Cinematografiei (CNC), făcea nominalizări pentru marile festivaluri, apoi o echipă ajungea în România pentru a viziona filmul.

„Aşa s-a întâmplat şi cu filmul «Pădurea spânzuraţilor» a lui Liviu Ciulei care a primit la Cannes premiul pentru regie în 1965“, a spus Mihai Mardare. De asemenea, acesta a remarcat faptul că se poate deosebi o categorie de regizori care fac filme în special pentru festivaluri şi o altă categorie care fac filme pentru public. „O problemă o reprezintă la noi promovarea filmului. Atunci când se face o previzionare a unui film, cum a fost cea a filmului lui Corneliu Porumboiu, este foarte multă lume, apoi, atunci când se difuzează în cinematograf, nu se mai îmbulzeşte lumea, din păcate. Este necesară o prmovare mai consistentă a filmelor“, a spus Mihai Mardare.

CNC are în pregătire acum o listă de propuneri care conţine nume de mari regizori şi mari actori care au fost premiaţi la festivalurile de film importante, a remarcat Mihai Mardare. „Lista începe cu regizorul Paul Călinescu, cel care a obţinut premiul pentru filmul documentar «Ţara Moţilor» în 1939 la Festivalul de Film de la Veneţia“, a mai spus Mihai Mardare.

De asemenea, CNC a realizat o listă cu filme româneşti care au fost premiate sau au partipat la o parte din festivalurile naţionale şi internaţionale de film. Lista conţine 364 filme, începe cu documentarul realizat de Paul Călinescu în 1937, „Colţuri din România“, film care a obţinut premiul I la Expoziţia Industrială de la Paris, şi se încheie cu „Restul e tăcere“ al lui Nae Caranfil“.

După cum a remarcat criticul de film Ştefan Oprea din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“ Iaşi, printre cele mai notabile producţii româneşti remarcate la nivel internaţional pot fi „Scurtă istorie“ de Ion Popescu Gopo care a câştigat la Cannes trofeul „Palme dâOr“ pentru film de scurtmetraj, în 1957. De asemenea, un alt film cu un succes remarcabil a fost „Pădurea spânzuraţilor“ de Liviu Ciulei, film care a obţinut premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes 1965.

Mihai Mihăiescu, profesor la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi, a amintit de filmele lui Liviu Ciulei şi a ale lui Ion Popescu Gopo ca fiind cele mai importante în cinematografia românească din perioada comunistă.

Primul premiu al cinematografiei româneşti, în 1939, la Veneţia

Într-o listă a celor mai importante premii obţinute de filmele româneşti poate fi amintit „Ţara Moţilor“ de Paul Călinescu, care a obţinut premiul pentru documentar la Festivalul de film de la Veneţia 1939. De remarcat este faptul că Festivalul de film de la Veneţia era cel mai important festival al timpului. Regizorul Paul Călinescu a mai obţinut premii cu „România în lupta contra bolşevismului“, care a obţinut Premiul filmului documentar la Festivalul de la Veneţia în 1941.

Un alt film premiat la Veneţia despre care s-a crezut că a fost pierdut, în România el fiind distrus de comunişti, este „Odessa în flăcări“, o coproducţie româno-italiană, realizată de Carmino Galleone şi Nicolae Kiriţescu şi care a primit Marele Premiu la Festivalul de la Veneţia în 1942.

Primul mare succes al unui film românesc din perioada comunistă a fost „Scurtă istorie“ de Ion Popescu Gopo care a câştigat „Palme dâOr“ pentru film de scurtmetraj, la Cannes în 1957, urmat de succesul obţinut de „Pădurea spânzuraţilor“ de Liviu Ciulei cu premiul pentru cea mai bună regie la Cannes în 1965.

Un alt film care a obţinut un premiu la Cannes, de data acesta pentru debut, este cel al lui Mircea Mureşan, „Răscoala“, care a fost premiat în 1966. De asemenea, „Cântecele Renaşterii“ de Mirel Ilieşiu a obţinut „Palme dâOr“ pentru film de scurtmetraj la Cannes în 1969.

O nouă generaţie de regizori se afirmă prin Dan Piţa, care ia, pentru filmul „Pas în doi“, trofeul Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin în anul 1985. Tot Dan Piţa a câştigat apoi, cu „Hotel de lux“, trofeul Leul de Argint la Festivalul de la Veneţia în anul 1992. Deşi a fost deseori nominalizat la marile festivaluri, Lucian Pintilie a primit doar un premiu special al juriului la Festivalul de la Veneţia din 1998 pentru „terminus Paradis“.

Puiu, Mungiu, Mitulescu, Nemescu, Porumboiu

Cinematografia românească are un nou suflu, în ceea ce priveşte prezenţele la festivalurile internaţionale, astfel că începe să se contureze „noul val“ prin „Marfa şi banii“ realizat de Cristi Puiu, film care a obţinut un premiu FIPRESCI la Festivalul de la Tesalonic în 2001, în timp ce „Occident“ de Cristian Mungiu obţine Premiul Publicului, la Festivalul de la Tesalonic. „Trafic“, de Cătălin Mitulescu, obţine „Palme dâOr“ pentru film de scurtmetraj, la Festivalul de la Cannes în 2004, „Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea“ de Cristi Puiu câştigă „Ursul de Aur“ la Berlin pentru film de scurtmetraj.

Urmează marele succes internaţional „Moartea domnului Lăzărescu“ de Cristi Puiu care a obţinut distincţia „Un Certain Regard“, la Festivalul de la Cannes, precum şi premii la festivaluri internaţionale precum Festivalul de la Chicago, Festivalul de la Namur.

„A fost sau n-a fost?“ de Corneliu Porumboiu este câştigător al trofeului „Caméra dâOr“, la Festivalul de la Cannes în 2006, „California Dreamin“ de Cristian Nemescu a obţinut distincţia „Un Certain Regard“ la Cannes în 2007, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ de Cristian Mungiu a primit „Palme dâOr“, precum şi alte premii internaţionale.

„O zi bună de plajă“ - Bogdan Mustaţă a obţinut „Ursul de Aur“ pentru film de scurtmetraj, la Festivalul de la Berlin în 2008. „Poliţist, adjectiv“ de Corneliu Porumboiu a obţinut recent Premiul FIPRESCI, la Festivalul de la Cannes, precum şi Premiul Juriului, secţiunea: „Un Certain Regard“, Festivalul de la Cannes.

A fost sau n-a fost premiat „Valurile Dunării“ la Karlovy Vary?

Festivalul de la Karlovy Vary a fost unul dintre cele mai importante festivaluri de film pentru ţările socialiste, un premiu sau o nominalizare obţinută la acest festival fiind de mare răsunet în spaţiul Europei socialiste. Presa din România a vuit multă vreme cu succesul obţinut de filmul „Valurile Dunării“ de Liviu Ciulei care a obţinut, conform acestei prese, marele trofeu „Globul de Cristal“ la Karlovy Vary, în anul 1960. Conform celor precizate de criticul de film Mihai Mardare, din cadrul Universităţii de Artă „George Enescu“ Iaşi, acest film regizat de Liviu Ciulei apare ca fiind câştigător cu amintitul trofeu în cărţile de specialitate semnate de criticii de film Tudor Caranfil, Bujor Râpeanu, Cristina Corciovescu. „Valurile Dunării“ apare ca film premiat cu „Globul de Cristal“, la Karlovy Vary, conform site-ului specializat Cinemagia. Acest film, regizat de Liviu Ciulei, are în distribuţie pe Irina Petrescu, Lazăr Vrabie şi Liviu Ciulei.

În schimb, pe site-ul oficial al Festivalului Karlovy Vary, acest film al lui Liviu Ciulei nu este amintit; mai mult, la anul 1960, când ar fi trebuit să fi obţinut marele premiu, site-ul prezintă drept câştigător un alt film, sovietic. Astfel, „Grand Prix - Crystal Globe“ este „Serjoza“ („Little Serjoza“). Criticul de film Bujor Rîpeanu a precizat că este o problemă cu această omisiune care trebuie să fie cercetată. „S-a mai întâmplat ca la unele filme româneşti să se schimbe denumirea premiilor“, a remarcat criticul de film Bujor Rîpeanu, care consideră că „asemenea erori trebuie să fie corectate“. Bujor Rîpeanu a menţionat că filmul „Valurile Dunării“ a obţinut Marele Premiu în 1960 împreună cu un film din RFG. De asemenea, într-o corespondenţă a vremii, acest mare premiu era numit „Globul de Cristal“, conform criticului de film.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!