Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Theologica Evanghelistul Ioan şi numirile hristologice

Evanghelistul Ioan şi numirile hristologice

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Marius Nedelcu - 07 Mai 2015

În Biserica Ortodoxă se face astăzi pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, cel care a scris a patra Evanghelie, trei epistole soborniceşti şi cartea Apocalipsei. Cunoscut ca „ucenicul iubit“ al Domnului, Evanghelistul Ioan este considerat şi primul teolog al Bisericii creştine, pentru că el s-a ocupat mai mult de „vederea sau contemplarea“ lui Dumnezeu. De la Ioan ne-au rămas multe teme teologice importante, multe cuvinte frumoase ale Domnului, dar şi multe imagini creatoare care au marcat istoria şi viaţa Bisericii.

La fel ca majoritatea a­postolilor, E­van­ghe­listul Ioan nu fă­cea parte din eli­ta poporului evreu. Se pare în­să că era cunoscător al limbilor a­ramaică şi greacă, al Ve­chiu­lui Testament, al legii iudaice, pre­cum şi al filosofiei greceşti. La început a fost pescar, în­tr-un sat de pe malul nordic al la­cu­lui Ghenizaret. Din pa­ginile Sfin­tei Scripturi este cunoscut şi fratele său, Apostolul Iacob, nu­mit „cel bătrân“. Iisus i-a numit pe aceşti doi fraţi înflă­că­raţi de zel şi ambiţioşi „voaner­ges“ (fiii tunetului). Evan­ghe­lis­tul Ioan a fost ucenic al Bo­te­ză­torului Ioan, iar după ce Hris­tos a fost botezat la Iordan, tâ­nărul Ioan se îndreaptă spre Hris­tos şi devine ucenic al A­ces­tuia. În Sfânta Scriptură es­te numit „apostolul cel iubit de Iisus“ şi despre el se mai spune că a fost martor ocular al răs­tig­nirii Mântuitorului. Ca a­pos­tol a întreprins mai multe că­­lătorii misionare în Asia Mi­că. Tradiţia ne spune că a refu­zat să aducă ofrandă la templul zeiţei Artemis din Efes, fapt pentru care a fost arestat şi dus la Roma. Se mai spune că lângă Porta Latina a fost supus la chinuri prin scufundarea în­tr-un vas cu ulei firbinte, pe acel loc construindu-se ulterior o biserică numită „Oratorio di San Giovanni in Oleo“. Unul din­tre cele mai cunoscute epi­soa­de din viaţa sa este exilul în In­sula Patmos, unde se pare că a avut vedenia Apocalipsei, fapt care a condus la redac­ta­rea ultimei cărţi din Biblie.

Creatorul unor imagini biblice

Sfântul Ioan este cunoscut şi cin­stit cel mai mult pentru E­van­ghelia Sa, una dintre cele mai frumoase scrieri biblice, cu foar­te multe teme teologice pro­fun­­de şi imagini care au inspirat viaţa Bisericii. Ca să cinstim şi noi memoria acestui ma­re evanghelist şi apostol, ne-am pro­pus în cele ce urmează să in­vestigăm unele dintre cele mai fru­moase numiri ale Mân­tui­to­ru­lui Iisus Hristos din Sfânta Scrip­tură: „Mielul lui Dum­nezeu“ (Ioan 1, 29).

Din lecturarea textului bi­blic aflăm însă că Mântuitorul Iisus Hristos este numit „Mie­lul lui Dumnezeu“ nu de Apos­to­lul Ioan, ci de Botezătorul Ioan. Probabil că ucenicul a fost lângă Botezător când aces­ta a zis arătând spre Hristos: „Ia­tă Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“. Poate a­ceste cuvinte l-au determinat pe apostol să plece de lângă pri­mul său maestru, ale cărui mi­siune şi vreme se în­che­ia­se­ră, şi să-L urmeze pe Hristos. Fă­ră îndoială, meritul pentru nu­mirea de „Miel al lui Dum­nezeu“ este al Botezătorului, dar şi Ioan a contribuit foarte mult la promovarea acestei numiri hristologice. Oare ce a vrut ucenicul iubit să spună atunci când a consemnat în E­van­­ghelie aceste cuvinte: „Iată Mielul lui Dumnezeu“?

Această imagine sacrificială îşi trage semnificaţia sa bogată din Vechiul Testament, dar fi­ind­­că numele „Mielul lui Dum­nezeu“ apare numai în a patra Evanghelie, ea arată cre­a­­tivitatea Apostolului Ioan. La cre­a­rea metaforei de „Miel al lui Dumnezeu“ a contribuit tra­du­­cerea unor concepte biblice din Evanghelia lui Ioan sau din Sfân­ta Scriptură. Acest concept ar putea fi o creaţie a A­pos­to­lu­lui Ioan, fără însă să minima­li­zăm contribuţia Botezătorului. Ştim din Sfânta Scriptură, în spe­cial de la episodul Botezului la Iordan, că Hristos este numit „Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 34), dar uneori este numit şi „Ro­bul lui Dumnezeu“ (Fapte 4, 27 şi 30). În traducerea ro­mâ­neas­că, Hristos este numit Fiu („Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns“; „prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus“), numai că în origi­na­­lul grecesc al textelor de la Fap­te 4, 27, 30 se foloseşte cu­vân­­tul pais, care are ca înţeles pri­mar sensul de copil, fiu, iar ur­mătorul este cel de rob. Acest cu­vânt Îl arată pe Hristos ca „Fiu al lui Dumnezeu“, dar şi ca „Rob al lui Dumnezeu“. Motivul pen­tru care se poate traduce Hris­tos ca „Rob al lui Dum­nezeu“ este citirea lui pais în lu­mina textelor de la Isaia 42 şi 49, unde se vorbeşte de slu­ga/ro­bul lui Dumnezeu - ebed Iahwe. În tradiţia creştină, Hris­tos a fost identificat cu ebed Iahwe din imnele lui Isaia. Deci avem trei termeni ca­re deşi par foarte distanţi ca în­ţeles: „Fiul lui Dumnezeu“, „Ro­bul lui Dumnezeu“ şi „Mie­lul lui Dumnezeu“, vom vedea că în contextul de la Ioan sunt foarte apropiaţi.

Contribuţia limbii aramaice la clarificarea titlului de „Miel al lui Dumnezeu“

Biblistul occidental Joachim Jeremias a arătat că pentru a în­ţelege numirea de „Miel al lui Dum­nezeu“, în relaţia cu „Fiul şi Robul lui Dumnezeu“, trebuie să avem în vedere cuvântul aramaic talya. Apelul la a­ceas­tă limbă pierdută nu este în­tâmplător, pentru că ştim că în vremea Mântuitorului Iisus Hris­tos, evreii vorbeau aramai­ca. Joachim Jeremias arată că „Mie­lul“ (amnos în greacă) lui Dum­nezeu care ia păcatele lumii, de la Ioan 1, 29, este o tra­du­­cere în limba greacă a cu­vân­tului aramaic talya, pe care l-a folosit Botezătorul Ioan în con­texul de la Ioan 1, care poa­te fi tradus: „fiu“ sau „copil“; „rob“ sau „slugă“; dar şi „miel“. Când Iisus a fost numit de că­tre Ioan Botezătorul talya lui Dum­nezeu, vorbitorii de limba a­ra­maică ar fi înţeles toate a­ces­­te trei expresii: „Fiul“, „Ro­bul“ sau „Mielul“ lui Dum­nezeu. Atunci când Evanghelia a fost redactată în limba grea­că, a trebuit să se folosească cu­vinte distincte pentru a explica cine este Hristos. Atunci când s-a folosit cuvântul grecesc pais s-a înţeles „Fiul lui Dum­nezeu“ sau „Robul lui Dum­nezeu“, dar nu şi „Mielul lui Dum­nezeu“, pentru acest cuvânt folosindu-se grecescul amnos, asta pentru că aramaica avea un singur cuvânt care să su­plinească toate cele trei în­ţe­lesuri - talya. Atunci când se spu­ne „Iată Mielul lui Dum­nezeu, Cel ce ridică păcatele lumii“ (Ioan 1, 29), Evanghelistul Ioan apropie foarte mult figura lui Hristos ca Miel nevinovat a­dus spre junghiere, de la Isaia 53, cu imaginea lui Hristos ca ebed Iahwe - Robul lui Dum­nezeu, din Isaia 49. În pasajul de la Isaia 49, 6, iată ce spune Dum­nezeu despre Robul Său: „Pu­ţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc semin­ţiile lui Iacov şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Isra­el. Te voi face Lumina popoa­re­lor ca să duci mântuirea Mea pâ­nă la marginile pământului!“ Apos­tolul Ioan vrea să ne arate că Hristos „Fiul lui Dum­nezeu“, „Robul lui Dumnezeu“, „Mie­lul lui Dum­nezeu“ este tri­mis de Dum­nezeu Tatăl cu o mi­siune universală, iar aceste me­tafore descriu Persoana lui Me­sia, Mântuitorul Iisus Hris­tos, şi identitatea Sa completă: Cel Unul fără seamăn, unic, Ca­re adună în Sine şi împlineşte de­săvârşit toate profeţiile, spe­ran­ţele şi nădejdile profeţilor şi ale aleşilor lui Dumnezeu. A­ceas­­tă teologie a „imaginii“ ca­re se regăseşte la Evanghe­lis­tul Ioan, şi nu a conceptelor ra­ţio­nale şi a definiţiilor, are ca­pa­­citatea de a ne îmbogăţi şi re­vigora discursul teologic, de a a­răta bogăţia Sfintei Scripturi, ca­re prin imagini simple şi u­zu­a­le a creat o adevărată re­naş­te­re duhovnicească a lumii. Ima­gi­nea lui Hristos ca „Miel al lui Dum­nezeu“ a influenţat viaţa Bi­se­ricii, arta bisericească, teo­lo­gia şi străjuieşte drumul isto­ric al creştinilor, pentru că la sfâr­şitul veacurilor Apostolul Ioan arată că ne vom întâlni cu Hris­tos sub chipul Mielului Eshatologic.