Theologica
Existenţa creaţiei şi voinţa dumnezeiască

Existenţa creaţiei şi voinţa dumnezeiască

„La început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul” (Facerea 1, 1).

Cea dintâi afirmaţie teologică a Bibliei este reluată de Crezul de la Niceea (primul Sinod Ecumenic - 325) în primul articol: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”.

Acest adevăr este cunoscut din revelaţia istorică a lui Dumnezeu, dată prin profeţi şi prin apostoli (Ioan 1, 1-5), de aceea învăţătura creştină despre creaţie nu se confundă cu mitologia sau cosmologia. Numai sentimentul religios, credinţa, poate să accepte acest mesaj. Pe cale naturală, omul nu ştie când şi cum a apărut universul: „Nu ştiu cum ne-aţi zămislit în pântecele meu... Ziditorul lumii care a zidit pe om de la naştere. Acela vă va da duh şi viaţă” (II Macabei 7, 22-23). El înţelege, totuşi, semnificaţia universului: „El mi-a dat cunoştinţa cea adevărată despre cele ce sunt...” (Înţelepciunea lui Solomon 7, 17).

Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a sintetizat întreaga teologie patristică de până la el despre creaţie, spune: „Însuşi Dumnezeul nostru, proslăvit în Treime şi Unime, a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele, aducând pe toate de la neexistenţă la existenţă”.

Lumea are un început al existenţei, nu este coeternă cu Dumnezeu, şi fiind creată, nu e de esenţă divină. Existenţa lumii nu e necesară, adică Dumnezeu nu e determinat de ceva să o creeze; universul e o operă a voinţei raţionale a lui Dumnezeu. Pentru a arăta diferenţa ontologică dintre Creator şi creaţie, s-a accentuat, de către Sfinţii Părinţi, că lumea a fost creată „din nimic” (II Macabei 7, 28), afirmaţie de mare importanţă pentru evaluarea raportului dintre Dumnezeu şi cosmos.

Creaţia este total dependentă de Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu este absolut independent şi transcendent faţă de creaţie. Lumea îşi datorează existenţa exclusiv puterii lui Dumnezeu. Atât lumea, cât şi omul au un început şi vor avea şi un sfârşit, deoarece lumea nu este din veci, pentru că a apărut în timp şi trebuie să-şi sfârşească odată existenţa temporală.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!