Editorial
Familia, azi, în România

Familia, azi, în România

Augustin Păunoiu, 07 Mai 2017

Deși Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 stabilește în articolul 16, 3: „familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului", astăzi tot mai mult observăm instabilitatea crescândă a acestei instituții și a căsătoriei, a valorilor conexe lor. Familia se bazează pe unirea fidelă a bărbatului și a femeii în căsătorie, care dăruiesc viață copiilor și pe care îi educă ca persoane morale și responsabile. Toate acestea sunt puse astăzi sub semnul întrebării printr-o nouă viziune despre om, despre identitatea lui și normele de comportament în societate.

Săptămâna trecută, Coaliția pentru familie a organizat la Parlamentul României conferința „Referendumul pentru căsătorie și familie - analiză și implicații".

Să ne aducem aminte cum mulți din presa laică de la noi, atunci când au fost strânse peste 3.500.000 de semnături pentru menționarea clară în Constituția României a faptului că doar o femeie și un bărbat pot încheia actul căsătoriei, i-au socotit pe semnatari fanatici, proști și anacronici. Cine se ridică așadar în România pentru a-l salva pe om? Pentru a proteja viața de multiplele manipulări, iubirea de surogatele cu care ne întâlnim, adevărul de mutilările grosolane la care este supus? Acești oameni taxați cu epitete nedemne ca ipocriți, creduli și alte adjective greu de reprodus aici. Ei au fost acuzați că „vor să intre cu forţa în casele, paturile celorlalți, să-i controleze". Nimic mai fals. Nimeni din cei care au semnat nu dorește așa ceva. Homosexualitatea a fost prezentă în rândul oamenilor din vremuri imemoriale. Sodoma și Gomora sunt dovezi elocvente. Dar situația de acolo a avut parte de un sfârșit pe măsură. Ne-o mărturisește Scriptura Vechiului Testament. Însă nu aceasta este problema, dacă ai voie sau nu ceva care oricum e împotriva oricărei normalități morale, fiziologice și de orice alt ordin. Ci de a decreta ca normă absurdul, a relativiza adevărul, a profana iubirea, a distruge simțul sănătos al pudorii. Oamenii responsabili nu pot permite aceste derapaje pentru ei și copiii lor. Ceea ce ne trebuie în școli nu e sexologia, ci știința familiei.

Familia, ca însoţire a bărbatului cu femeia prin căsătorie, creează comunitatea, adică naţia, poporul şi nu doar populaţia, care este formată din indivizi singulari. În al doilea rând, ea trimite la Dumnezeu. Unii vor distrugerea noastră ca popor şi identitatea noastră creştină, ceea ce e inacceptabil.

Ideologia contemporană a transformat noțiunile care ieri redau valori centrale pentru filosofia și cultura românească. Azi ele sunt golite de sensul avut cândva pentru a fi umplute cu un conținut politic corect și relativist, intolerant și incriminant al unor realități obiectiv diferite. Nu, marxismul nu a murit în Europa și nici în lume. Școala de la Frank­furt, cu filosofi și sociologi neo-marxiști care au activat în Europa începând cu 1920 pentru a continua după al Doilea Război Mondial în SUA, propovăduia prin exponenții săi instaurarea unei societăți de „perversitate polimorfă" și chema la „liberarea sexuală" (Herbert Marcuse).

Iată „valorile" propuse de lumea nouă, ca să îl cităm pe Aldous Huxley: libertatea, desprinsă de responsabilitate, redusă doar la sloganul „Fă ceea ce vrei", și care duce la anarhie și face imposibilă existența unei comunități. Toleranța, apreciată demult ca o condiție a libertății, devenită între timp un concept de luptă al relativismului împotriva adevărului.

Biserica nu a rămas impasibilă în această luptă pentru salvarea sănătății omului, sub toate aspectele ei, ci susține valorile autentice, edificatoare ale societății. Hristos rămâne învățătorul nostru în arta de a trăi. Prezența Lui la nunta din Cana Galileii ne-a arătat ce e bineplăcut lui Dumnezeu și spre mântuire oamenilor. Familia.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!