Theologica
Familia, cale spre Împărăţia lui Dumnezeu

Familia, cale spre Împărăţia lui Dumnezeu

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 22 Septembrie 2018

Familia se constituie prin căsătorie, adică prin însoţirea de bună voie şi pentru toată viaţa dintre un bărbat şi o femeie.

Căsătoria, ca legătură naturală pe viaţă între un bărbat şi o femeie, a fost dată de Dumnezeu primilor oameni, Adam şi Eva, în rai: „Şi a zis Domnul Dum­nezeu: nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor po­trivit pentru el” (Facere 2, 18). Astfel a făcut-o Dumnezeu pe Eva din Adam şi i-a binecuvântat zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supu­neţi; şi stăpâ­niţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul” (Facere 1, 28).

Teologia morală învaţă că trăsăturile fundamentale ale familiei creştine sunt unitatea şi indisolubilitatea. În cadrul familiei, un bărbat nu poate avea decât o singură femeie, poligamia nefiind admisă de Biserică, deoarece Dumnezeu i-a creat omului o singură femeie, şi nu mai multe. Unitatea familiei o avem chiar de la începutul creaţiei: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 24). Unitatea duce în mod firesc la complementaritatea dintre bărbat şi femeie în cadrul familiei. În Noul Testament, este lămurită problema indisolubilităţii familiei prin dialogul pe care-l poartă Mântuitorul Hristos cu fariseii: „... ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă... căci din pricina învârtoşării inimii voastre v-a dat voie Moise să vă lăsaţi femeile, dar la început n-a fost aşa” (Mat. 19, 5-9), arătând că pentru incapacitatea poporului evreu de a înţelege superioritatea monogamiei, prorocul Moise a admis despărţirea soţilor.

Taina Nunţii îi invită pe cei căsătoriţi la responsabilitate reciprocă, care - ne spune părintele Dumitru Stăniloae - duce la o spiritualizare treptată a legăturii dintre ei. Din această perspectivă, la polul opus, infidelitatea conjugală - „dragostea minţită” - îi transformă pe oameni în obiecte ale plăcerilor carnale, deturnând înţelesul iubirii în favoarea relaţiilor trupeşti, de aventură.

Familia este un organism viu în care se dezvoltă dragostea între soţi, precum şi celelalte virtuţi creştine prin care omul se apropie de Împărăţia lui Dumnezeu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!