Editorial
Familia preotului

Familia preotului

Pr. Constantin Stoica, 23 Octombrie 2016

Familia preotului îi conferă acestuia stabilitate, liniște și pace, atât de necesare în misiunea sa pastorală. Apoi, în experiența sa de soț și tată, preotul găsește răspuns la întrebările și problemele familiale ale păstoriților săi care îi cer ajutorul.
Dintr-o altă perspectivă, preotul are nevoie de înțelegere, chiar de multă înțelegere din partea familiei sale, având în vedere complexitatea slujirii preoțești cu timp și fără timp. În acest sens îmi amintesc că în urmă cu câteva luni un coleg mi-a relatat că a fost interpelat de un membru al comunității parohiale, care, impresionat de bogata sa activitate, l-a întrebat când mai are timp să se ocupe de propria lui familie.
Familia preotului trebuie să fie profund ancorată în viața comunității parohiale pe care acesta o slujește. În numeroase parohii există soții și copii de preoți implicați în derularea unor activități sociale, educaționale și culturale, în organizarea bibliotecilor parohiale sau a unor grupuri corale. Mai mult, admirabile doamne preotese care permanent promovează valorile creștine în societate sunt apreciate la locul de muncă pentru profesionalism.
Nu în ultimul rând, se cuvine a evidenția devotamentul și jertfelnicia acelor soții de preot din comu­nități sărace care își susțin soții în misiunea lor în pofida numeroaselor privațiuni. Criza economică prelungită din România, care amplifică fenomenul sărăciei, nu ocolește nici familia preotului. În astfel de situații, întrajutorarea interparohială și o atenție specială acordată de centrele eparhiale pentru identificarea unor soluții se impun în mod imperios.
În societatea contemporană, aflată într-o continuă schimbare, se constată o evoluție firească a familiei tradiționale, inclusiv a preotului. Astfel, dacă până în urmă cu 15-20 de ani tinerii teologi își alegeau de regulă soții cu profesii considerate compatibile cu preoția (învățător, profesor, cadru medical), astăzi există preotese cu specializări dintre cele mai diverse; de la avocat, arhitect, economist și jurnalist până la cariere artistice sau în publicitate, care își ajută soții preoți în pastorație și Biserică prin prisma competențelor profesionale.
O problemă propusă spre meditație o reprezintă cazurile familiilor de preoți în impas. O analiză atentă arată că, de exemplu, căsătoriile în pripă, neînțele­gerea exigențelor preoțești sau imposibilitatea exercitării unor profesii de către soțiile de preot, mai ales în mediul rural și în orașe mici, sau dificultățile financiare, toate conduc la situații familiale nedorite.
De aceea se impune, mai ales în contextul societății secularizate de astăzi, o pregătire temeinică a tânărului teolog pentru viață, cu sprijinul propriei familii, al duhovnicului, al școlilor de teologie și al centrelor eparhiale.
În concluzie, stabilitatea și reușita familiei preotului constituie premisa trainică a misiunii preoțești. Aceasta trebuie să reprezinte o prioritate pe termen lung a Bisericii.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!