Editorial
Familia tradiţională, fundamentul  și principiul vital  al societăţii

Familia tradiţională, fundamentul și principiul vital al societăţii

Pr. Constantin Stoica, 24 Iulie 2016

Susţinută de trei milioane de români, iniţiativa Coaliţiei pentru familie, care cere precizarea explicită în Constituţia României a faptului că familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie în urma consimţământului lor liber, a provocat ample dezbateri în spaţiul public. Cei care solicită recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi gen consideră iniţiativa discriminatorie la adresa unei minorităţi şi încălcarea drepturilor omului.
La o analiză atentă a discursului public al acestora, descoperim o serie de false argumente, unele chiar forţate, cu scopul contestării actualităţii şi perenităţii familiei tradiţionale, instituţie care ar trebui redefinită prin includerea uniunii între persoane de acelaşi gen.
În mod reducţionist şi absurd, aceştia încearcă să îşi justifice poziţia prin minimalizarea diferenţelor anatomice şi psihologice dintre bărbat şi femeie, care ar avea doar roluri sociale în comunitate; prin urmare, ar fi posibilă schimbarea responsabilităţilor între persoane. De exemplu, în viziunea acestora, un copil nu este necesar să fie crescut şi educat de părinţii săi care l-au născut, ci el poate fi încredinţat şi la doi bărbaţi, sau două femei, care vor primi automat statutul de părinţi.
Studii din întreaga lume argumentează clar de ce instituţia familiei, bazată pe alteritatea şi complementaritatea bărbatului şi a femeii, care doar împreună devin părinţi, reprezintă temelia dăinuirii societăţii. Aceleași studii arată şi fragilitatea argumentelor celor care pledează pentru căsătoria între persoane de acelaşi gen. În acest sens, menţionăm contribuţia doamnei Elisabeth Montfort, fost deputat în Parlamentul European, în favoarea apărării instituţiei familiei tradiţionale.
Susţinătorii căsătoriilor între persoane de acelaşi gen ignoră că bărbatul şi femeia sunt diferiţi din punct de vedere anatomic, iar caracteristicile distincte biologice şi psihologice ale fiecăruia au scopul uniunii celor doi într-o familie și al naşterii de copii. Totodată, cei doi soţi au responsabilităţi distincte în ceea ce priveşte zămislirea, creşterea şi educaţia copiilor. De aceea, rolul specific al tatălui şi al mamei contribuie esenţial la formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului, prin identificarea acestuia cu ceea ce este similar la părintele de acelaşi gen şi prin diferenţierea faţă de celălalt.
Părinţii sunt primii educatori ai copiilor lor, iar în familie se înregistrează primele experienţe între generaţii, între persoane de acelaşi gen şi de gen opus. De aceea, familia tradiţională este considerată mediul ideal în care copilul descoperă lumea reală care îl înconjoară şi realitatea socială. De aceea, societatea umană a avut ca punct de pornire tocmai această realitate a diferenţelor dintre bărbat şi femeie, iar familia întemeiată de cei doi este considerată prima comunitate socială, constituită din cei doi părinţi şi copiii lor. Importanţa familiei pentru societate este apreciată ca fiind similară ca importanţă cu cea a celulei pentru organism.
În concluzie, familia formată dintr-un bărbat şi o femeie, care devin părinţi prin naşterea de copii, reprezintă fundamentul şi principiul vital al dăinuirii societăţii.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!