Sănătate
Feniculul, plantă condimentară cu efecte vindecătoare

Feniculul, plantă condimentară cu efecte vindecătoare

08 Octombrie 2018

Feniculul este o plantă originară din sudul Europei și Orientul Apropiat și a fost cunoscută încă din Antichitate pentru virtuțile sale curative. Principalele sale proprietăți terapeutice sunt cele stimulente digestiv, carminative, galactogoge, antispastice, tonic-aperitiv, stimulente respirator, expectorante, diuretice. În popor, mai este cunoscută și sub denumirea de anason mare, chimion dulce, basamac, marariu de casă.

În România, feniculul se cultivă pe terenuri nisipos-lutoase, cernoziomuri și soluri de luncă, cu expoziție sudică din câmpia Dobrogei, Olteniei, Timișului, Crișurilor, Bărăgan, Burnaz și podișurile Moldovei (Covurlui și Botoșani). Per total, se realizează o producție de 2.000 kg/ha. În fitoterapie sunt utilizate fructele ajunse la maturitate și mai puțin partea aeriană și rădăcinile.
Feniculul are un conținut chimic bogat în ulei eteric (3-7% în fructe şi 2-4 % în herba), lipide (12-13%), flavonoide, substanțe amare, zaharoză (4-5%), pectine (3%), proteine (14-22%), celuloză brută, acizi organici, vitamine (A, B, C) și săruri minerale (K, Ca, P, Na, S, Fe, Zn, Ni, Co).

Acțiuni specifice

În afecțiuni ale aparatului digestiv combate spasmele tubului digestiv, calmează durerile abdominale (crampe stomacale, indigestii, colici la sugari), evacuează gazele intestinale în cazul aerofagiei și balonărilor după mese, ascită, insuficiență pancreatică, constipații spastice, viermi intestinali, lipsa poftei de mâncare;
- fluidifică secrețiile bron­șice și ușurează expectorația, combate gripa, astmul bronșic, pleurezia, tusea convulsivă;
- facilitează urinarea prin mărirea diurezei și protejează rinichii contra formării calculilor;
- combate ulcerațiile gâtului (traheită, faringită, laringită, amigdalită) și infecțiile ochilor (blefarite);
- insuficiență cardiacă cu edeme;
- fortifică organismele obosite și previne astenia, migrenele și stările depresive;
- combate bolile de piele, având rol antiseptic și antiinflamator;
Este contraindicată folosirea preparatelor pe bază de fenicul în caz de ulcere gastrice și duodenale, enterocolite cronice și acute.

Preparate pentru uz intern

- infuzie din 5-6 fructe zdrobite (pentru copii) și jumătate de linguriță de fructe (pentru adulți) la 200 ml de apă clocotită; se infuzează două-cinci minute, se strecoară și se bea un ceai călduț pe zi, fracționat în trei reprize, după mesele principale, pentru calmarea colicilor abdominali la copii și adulți sau ca expectorant în bronșite;
- fenicul în lapte din fructe măcinate fin, amestecate cu lapte din care se ia câte o linguriță în timpul crizelor de tuse;
- fenicul în iaurt, din 30 g de frunze de fenicul tocate, 300 g de iaurt, jumătate de ceapă și 2-3 căței de usturoi; se consumă vara, la cină, în cazul afecțiunilor dureroase de stomac;
- decoct din 10 g de fructe în 150 ml apă; se fierbe trei minute, se infuzează 10 minute, se strecoară și se ia câte o lingură într-o ceașcă de lapte. Se mai fierbe încă două-trei minute și se ia cu linguriță în timpul crizelor de tuse;
- tinctură din ulei de fenicul și alcool de 70° în părți egale. Se iau câte două-patru picături de două-trei ori pe zi, cu efecte în stimularea digestiei, a secrețiilor gastrice și în fluidificarea secrețiilor bronhice.

Rețete pentru uz extern

- infuzie din două lingurițe de fructe de fenicul în 200 ml de apă clocotită; se infuzează 5 minute, se strecoară și se folosește sub formă de gargară, în faringite, laringite și amigdalite, fără a înghiți lichidul. Infuzia se mai folosește sub formă de comprese locale (de 3-4 ori pe zi), cu efecte antiseptice și cicatrizante în vindecarea rănilor, abceselor și ulcerațiilor sau se aplică pe ten la persoane cu acnee. La infecțiile oculare se pun comprese calde pe pleoape;
- decoct din 50-100 g fructe la un litru de apă; se fierbe 5 minute, se infuzează 10 minute și se fac frecții contra durerilor de rinichi, reumatismului și artrozelor;
- macerat din amestec cu 20 g de fenicul, 60 g de coada-calului, 40 g de patlagină și 20 g de semințe de in; se ia o linguriță din amestec și se fierbe 5 minute în 200 ml de apă; se lasă la macerat 5-10 ore și se folosește ca gargară contra bronșitei și a răgușelii;
- oțet aromat din 10 g fructe de fenicul + 1 g de rozmarin + 10 g de sunătoare + 20 g frunze de salvie puse într-un vas de sticlă cu 50 ml de alcool de 70º; se lasă la macerat 24 ore, după care se adaugă 400 ml de oțet din vin. Se mai lasă încă 24 ore, se completează cu 100 ml de alcool de 70° și se strecoară prin tifon dublu. Se toarnă în sticluțe bine închise și se folosește pentru loționări zilnice în cazul tenurilor grase, seboreice și acneice. (Prof. univ. dr. Constantin Milică - din volumul „Izvoare de sănătate din ­flora medicinală”).


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!