Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Fermă experimentală de mangold în judeţul Bihor

Fermă experimentală de mangold în judeţul Bihor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Un articol de: Cristina Zamfirescu - 23 Iulie 2018

Singurul cultivator de mangold (aşa-zisa „sfeclă elveţiană”) din judeţul Bihor este un inginer agronom din oraşul Săcueni, Dorin Szilagyi, care îşi pregăteşte lucrarea ştiinţifică de doctorat pe tema acestei culturi mai puţin cunoscute. „Lumea nu prea cunoaşte această plantă, dar este deosebit de sănătoasă. În Turcia, în medicina populară, mangoldul este folosit ca agent antidiabetic”, spune agronomul.

Din studiile efectuate reiese că terapia cu mangold are efect antidiabetic, poate duce la regenerarea celulelor B din pancreasul endocrin, dar are şi efect antitumoral şi elimină radicalii liberi din organism, spune inginerul agronom Dorin Szilagyi, potrivit Agerpres. Inginerul a adus şapte soiuri, ca seminţe, din Franţa, şi vrea să determine care sunt cele mai productive la noi.

Mangoldul (Beta vulgaris subspecia cicla), „sfecla elveţiană” sau „sfecla pentru peţiol şi frunze”, face parte din familia Chenopodiaceelor, genul Beta, fiind înrudit cu sfecla de zahăr, cu sfecla roşie, sfecla de grădină. Deşi se înrudeşte cu sfecla, mangoldul nu are, în sol, decât o rădăcină ramificată, slab dezvoltată, partea aeriană fiind cea comestibilă.

Potrivit botaniştilor, mangoldul îşi are originea în sfecla sălbatică, spontană în bazinul Mării Mediterane. În Evul mediu se consuma supă de mangold cu praz. La finele secolului XIX erau cultivate 8-10 soiuri, după care consumul de mangold a înregistrat o scădere considerabilă la început de secol XX, pentru ca, în ultimele decenii, să renască interesul pentru această legumă.

Cultivat atât pentru frunze, cât mai ales pentru peţiolul îngroşat, mangoldul completează dieta alimentară umană prin bogăţia de vitamine şi minerale, fitonutrienţi şi fitochimicale.

Lucrarea de doctorat a agronomului bihorean, începută în anul 2015 la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj Napoca, este „o noutate în peisajul agricol al judeţului”, a menţionat directorul Direcţiei pentru Agricultură Bihor, Nicolae Hodişan.

„Din datele noastre nu mai sunt alţi cultivatori de mangold în judeţul Bihor. Pe piaţă, există o categorie de consumatori care îl caută şi îl apreciază, dar provine doar din import”, a spus Hodişan, pentru Agerpres.

Studiile agro-biologice ale doctorandului se derulează începând cu anul 2016 pe un lot experimental în suprafaţă de 500 de metri pătraţi, într-o microfermă privată. Scopul cercetării sale este de a stabili „comportarea în cultură a unor soiuri de mangold şi posibilităţile de eşalonare a producţiei de mangold cultivat în câmp, în partea de vest a României, în condiţii de eficienţă economică”.

Inginerul agronom a afirmat că reînfiinţează cultura de mangold în fiecare an, primăvara şi toamna, având de determinat o serie de parametri: înălţimea, dimensiunea rozetei, lungimea frunzei, a peţiolului, număr de frunze etc., date minuţios consemnate.

Primăvara, se seamănă la sfârşitul lunii aprilie şi se recoltează după 70 de zile. Peţiolii se detaşează manual, unul câte unul, de preferat dimineaţa. Atât frunzele cât şi legăturile de peţioli (câte 6-8 bucăţi) trebuie valorificate în cel mult zece zile, fiind păstrate în condiţii de umiditate mare (95%) şi aproape de zero grade. Deoarece cultura lui Dorin Szilagyi nu are scop comercial, toţi prietenii familiei din Săcueni au primit în dar zeci de kilograme de verdeţuri proaspete.

Frunzele, netede sau gofrate, se pot folosi crude în salate sau în sosuri, supe, budinci, plăcinte sau pentru sarmale.

Peţiolul poate fi de diferite culori şi nuanţe, alb, verde, galben strălucitor, violet, roşu intens şi se poate consuma ca şi rubarba, având un gust asemănător cu conopida.

În ultima vreme, datorită varietăţii coloristice, mangoldul se cultivă şi ca plantă ornamentală.

La noi în ţară, mangoldul este puţin cunoscut, cultivat mai des în sudul Transilvaniei de către amatori, mai ales varietăţile pentru frunze şi mai puţin pentru peţioli. De multe ori este comercializat sub denumirea de spanac.