Filantropia Bisericii
Fotografii de Mihnea Păduraru

Filantropia, taină și iubire față de aproapele

Dumitru Manolache, 12 Februarie 2018

Filantropia este taină. Prin ea, darul de slujire omenească, „sărmană și neputinciosă”, cum spunea într-o conferință maica Siluana Vlad, se trans­formă „în iubire și slujire dumnezeiască”. Se împlinește acolo cuvântul Mântuitorului: „Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Mt. 25, 40). Din această taină ne împărtășim și noi, învățând să ne bucurăm. Și, de multe ori, acest fel de bucurie exprimă, în modul cel mai concret, dragostea față de aproapele. Fapt dovedit și de slujirea filantropică a preoților din parohia olteană Brastavățu.

Parohia Brastavățu, Protoieria Corabia, din Episcopia Slatinei și Romanaților, împre­ună cu filia Gara Vișina, aduce în prezentul nostru sărăcit și indiferent la problemele aproapelui, care se zbate în nevoi și umilințe, exemplul unui trecut demn și pilduitor, al unor slujitori ai altarelor cărora istoria le-a reținut faptele. Părinții care slujesc astăzi aici vorbesc cu respect și bucurie despre acest trecut și încearcă să lumineze cotidianul cu faptele slujirii lor, cu darul filantropiei, care se transformă în iubire și slujire dumnezeiască. Adică în taină.

Sarea pământului

Din acest trecut ziditor face parte și Sfântul Calinic de la Cernica, mare filantrop, pentru că el este cel care a sfințit actuala biserică a parohiei, pe locul celei vechi, din lemn, de pe la 1875.  Biserica nouă, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost începută în 1861 și sfințită în 1864.

Tot în acest trecut îl regăsim și pe preotul Spiridon Ionescu, primul învățător al satului, dar și cel care a fost participant activ la Răscoala din 1907, arestat, dus la Caracal câteva luni, unde a fost supus la multe suferințe, întors acasă cu jumătate de barbă smulsă. Apoi, pe preotul Nicolae Culici Popescu, omul care, în preajma izbucnirii marii răscoale, a organizat o serbare la care a recitat poezia „Noi vrem pământ” a lui George Coșbuc. Sau Aurel Berbescu, care venea dintr-o familie cu mulți slujitori ai Altarului, ajuns cu frontul, ca preot militar, până la Brno, în Cehoslovacia, în cel de-al Doilea Război Mondial,  și care a slujit o perioadă scurtă și la Catedrala Episcopiei Râmnicului și Arge­șului.

Fiecare dintre ei, odată reîntors în parohie, a continuat slujirea filantropică, în diferitele ei forme de împlinire, împărtășin­du-se din taina ei. Așa de pildă, părintele Spiridon Ionescu a înființat Căminul cultural „Brastaviceanul”, pentru ca, în spațiul lui, comunitatea să-și desfășoare manifestările tradiționale, apoi corul bisericesc, compus din învă­țători, cu care se deplasa în zilele de sărbătoare prin comunele vecine și dădea răspunsuri la Sfânta Liturghie. Ei sunt „Sarea pământului”, cum îi numește revista bisericii, „Cuvântul parohiei”.

Implicarea firească a Bisericii

În acest dar simbolic și necesar vieții, „Sarea pământului”, se cuprind și preoții de astăzi, părintele paroh Marian Dobre, protoiereu de Corabia, Nicolae Drăghici și Florin Pătru care, prin slujirea lor, Îl zidesc pe Hristos în inimile credincioșilor, lucrul cel mai important în activitatea unui preot.

„Astăzi, parohia este implicată în mai multe activități social-filantropice, pe care le considerăm firești, strâns legate de activitatea noastră preoțească. Mi s-a lipit de inimă un citat al unui învățat, pe care încerc să-l reproduc: «Dormeam și visam că viața nu este decât bucurie. M-am trezit și am văzut că viața nu este decât slujire. Slujind, am înțeles că a sluji este cu adevărat bucurie»”, ne mărturisește părintele paroh Marian Dobre. „Datoria preotului este aceea de a simți ceea ce are nevoie cel de lângă tine. Biserica nu poate să fie nepăsătoare la necazuri și suferințe. Așa că am căutat să fim și alături de semenii noștri, nu numai cu slujirea sacerdotală, ci și cu filantropia. Avem o cantină socială, unde servim o masă caldă chiar și pentru 50 de persoane lunar. Cei care o organizează sunt eno­riașii. Ei îi identifică, ei îi invită la masă pe cei mai săraci din comunitate, dar și pe cei care vin pentru prima oară la slujbe, pentru ca și ei să înțeleagă că Biserica se implică și în viața lor socială”, ne mai spune părintele paroh.

În toamna anului trecut, preoții parohiei au dăruit și 152 de saci cu îmbrăcăminte unor familii din comunitate.

Datorie și bucurie

De-a lungul timpului, în ziua de prăznuire a Sfinților Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan, parohia organizează un concurs și acordă un premiu cititorului anului, care constă în cărți religioase și într-o diplomă. Și totul, „pentru a-i determina pe oameni să citească mai mult. Cine nu este informat, cine nu are abc-ul cre­dinței nu poate să înțeleagă și nici nu poate experimenta cre­dința”, ne mai spune părintele Dobre. „În acest sens, parohia dispune de o bibliotecă, de unde credincioșii pot împrumuta cărți, în mod deosebit volume ale marilor duhovnici și cele referitoare la deținuții care au suferit în închisorile comuniste. Am gândit în acest fel: omul care cunoaște cel mai bine credința este cel mai bun duhovnic. Iar omul care o experimentează cel mai mult este acela care a suferit, care a trăit-o la cota cea mai înaltă”, ne mai spune părintele Dobre.

În parohie se derulează anual și proiectul „Maica Domnului, ocrotitoarea bătrânilor și bucuria copiilor”, care a ajuns la a treia ediție. Anul trecut, a avut ca temă tocmai suferința celor încar­cerați în închisorile comuniste. La manifestare au participat foști deținuți politici, profesori, cel mai bătrân locuitor al parohiei, care are 103 ani, și copii. După eveniment, aceștia, împreună cu părintele Nicolae Drăghici, au vizitat cetatea Sucidava din apropiere.

De asemenea, la Brastavățu se desfășoară și un festival inter-parohial de toacă, iar câștigă­torii merg în etapele superioare ale competiției. Iar proiectul „Școala de vară”, în care se implică și cadre didactice pensionare, este o altă mare și importantă activitate ce se derulează aici.

„Ceea ce facem în plan social-filantropic”, ne mărturisește concluziv părintele protoiereu Marian Dobre, „este firescul preoției. Aceasta este datoria, dar și bucuria noastră tainică față de înaintași și față de cei care sunt acum cu noi. Trebuie să știm un lucru: pe om îl aduce în Biserică Hristos. De aceea, omul trebuie să înțeleagă că Dumnezeu S-a răstignit pe cruce pentru el, și să dorească să se facă plăcut Celui Care a pătimit”.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!