Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Actualitate socială Frigul, prieten şi duşman

Frigul, prieten şi duşman

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Un articol de: Ostin Mungiu - 27 Feb 2013

Când vine vorba de frig, mai ales acum, că suntem sătui de el, după trei luni de iarnă, nimeni nu se grăbeşte să spună vreun cuvânt bun. Iată însă că eu îndrăznesc să vă aduc astăzi câteva informaţii despre utilitatea frigului în probleme de sănătate.

Se ştie că tratamentul prin frig a fost folosit din timpuri străvechi, părintele medicinei, Hipocrate, folosind zăpada sau gheaţa, cu 400 de ani înainte de Hristos, pentru a ameliora durerile.

În timpul campaniei din Rusia, Leriche, faimosul chirurg al lui Napoleon efectua amputaţiile după ce împacheta mai întâi, în gheaţă, membrul ce trebuia operat. Deoarece nu se descoperiseră încă anestezicele generale, singura substanţă care se administra bolnavului era doar un păhărel de coniac.

Timpurile moderne au perfecţionat tratamentul prin frig, care a şi primit numele de crioterapie. Aceasta se utilizează pentru a trata o varietate mare de leziuni benigne sau maligne. Termenul crioterapie este format din cuvântul grecesc „crio“, care înseamnă rece, şi „terapie“, care înseamnă tratament.

Efectele principale ale crioterapiei constau în ameliorarea durerii şi a spasmelor, scăderea inflamaţiei şi a metabolismului celular, vasoconstricţie urmată de vasodilataţie. Când se utilizează temperaturi extreme, cu scopul de a distruge unele celule, datorită cristalelor formate în interiorul acestora, se vorbeşte de criochirurgie. Cu ajutorul acestei din urmă metode se elimină negii, aluniţele, cicatricile deformante, precum şi unele metastaze. Procedura este frecvent utilizată, deoarece este foarte eficace şi cu puţine efecte adverse.

Crioterapia hiperbarică gazoasă a început a fi utilizată din 1993 şi constă în aplicarea, pentru un timp foarte scurt, pe zona dureroasă, a bioxidului de carbon la temperatura de -78oC, cu o presiune de 50 bari. Această procedură prezintă riscul unor „arsuri“ ale zonei tratate.

Hiloterapia este o metodă de tratament care permite aplicarea controlată a frigului pe anumite suprafeţe ale feţei şi corpului. Se utilizează în mod constant o temperatură cuprinsă între 10 - 200C, care determină mai întâi vasoconstricţie, urmată de o vasodilataţie reflexă. Deoarece temperatura nu scade sub 100C, circulaţia limfatică şi cea sanguină nu sunt afectate. Metoda este utilizată pentru recuperare, după operaţiile ortopedice, plastice sau cele din sfera ORL.

Aerocrioterapia este o metodă relativ nouă, care a apărut ca o alternativă la scufundarea în apă rece sau la împachetările cu gheaţă. Se utilizează o aşa-numită cameră criogenică, care este răcită cu azot lichid la temperaturi cuprinse între -120 şi -1800C. Pacientul pătrunde în această cameră, numită şi criosaună, în costum de baie, mănuşi şi ciorapi groşi. Înălţimea podelei camerei este reglată încât umerii persoanei să fie la nivelul marginii de sus a cabinei (pentru protejarea extremităţii cefalice). Persoana este expusă apoi unui amestec de vapori de azot lichid şi aer, care face ca temperatura pielii să scadă. Procedura este foarte scurtă (1-3 minute), astfel încât se răceşte doar stratul superficial al pielii, în timp ce temperatura organelor interne nu este afectată. După aproximativ 5-10 minute de la terminarea procedurii, se constată apariţia unei stări de bine (datorată eliberării de endorfine - substanţe care înlătură durerea şi dau senzaţia de plăcere), care durează aproximativ şase ore. Metoda s-a dovedit utilă, atât pentru recuperarea sportivilor, cât şi pentru terapia unor forme de reumatism, stres psihologic, depresie, obezitate moderată şi psoriazis. De regulă, în funcţie de diagnostic, sunt necesare 10-30 de şedinţe de crioterapie.

Procedurile nu sunt indicate a fi utilizate la cei cu boli cardiovasculare decompensate, hipertensivi stadiul II-III, precum şi la pacienţi cu tulburări de ritm, tuberculoză pulmonară activă, tumori maligne, sarcină, anemie severă sau la cei care suferă de intoleranţă la frig.

În vestul Europei există peste 400 de centre de crioterapie, unde milioane de oameni beneficiază de terapia prin frig. Am fost informat că, de curând, a fost pusă în funcţiune şi la Iaşi o criosaună.

În final, găsesc util să vă comunic faptul că japonezii au iniţiat un program de călire a copiilor în criosaune, program în urma căruia s-a înregistrat o scădere considerabilă a infecţiilor respiratorii, a astmului bronşic şi a afecţiunilor pulmonare cronice.