Biserică şi societate
Gânduri de copil

Gânduri de copil

07 Iunie 2013

La vârsta de 14 ani, gândurile şi sentimentele oricărei persoane sunt confuze. Este vârsta când eşti într-o perioadă foarte fragilă şi sensibilă, din care va decurge toată viaţa ta. Tot ce înveţi la această vârstă îţi va da bătăi de cap, căci viaţa te va pune la încercare, ca tu să îţi dai seama din propria ta experienţă dacă este folositor sau nu tot ce ai învăţat. Orice om la 14 ani este într-o perioadă delicată, căci intră în stadiul adolescenţei, în care nu este nici copil, dar nici adult.

M-am întrebat de curând de ce, când copiii sunt mici, auzi mereu pe buzele lor „Mami! Te iubesc!“, iar mai apoi se îndepărtează uşor-uşor de părinţi şi au senzaţia că părinţii, cei care i-au ocrotit şi încă îi ocrotesc, sunt marii duşmani ai vieţii lor. Răspunsul mi l-am dat singură şi am observat că, datorită inocenţei copilului, el este foarte legat de părinţi, iar când creşte mai mare, se bazează mult mai mult pe grupul de prieteni, lăsându-i la o parte pe cei care i-au dat viaţă sau l-au crescut.

Copilăria este cea mai frumoasă vârstă, unde îţi imaginezi că toată lumea e a ta. Un copilaş nu îşi face griji de problemele părinţilor sau ale celor din jur. El se joacă şi se bucură de tot ce e în jurul lui. Învaţă orice, chiar şi cea mai mare prostie posibilă. Îmi amintesc că atunci când eram mică îmi doream să fiu preşedinte şi să pot veni în ajutorul copiilor şi bătrânilor fără casă, să le dau un loc de muncă tuturor oamenilor, să îi fac pe toţi de pe pământ să fie fericiţi şi să construiesc un castel cu grădini mari şi bogate în culoare şi frumuseţe. Îmi doream să pot zbura şi, de cele mai multe ori, nopţile visam să zbor. Eu nu am avut bicicletă şi îmi aduc aminte cum aproape în fiecare noapte în care îmi aduceam aminte că nu am bicicletă visam că merg pe ea şi eram cea mai fericită. Visam să-i pot face pe oameni să nu mai verse nici o lacrimă şi să fie mereu veseli. Ce este cel mai frumos la copii este că ei când ies afară nu ies îmbrăcaţi cu haine de firmă, aşa încât să arate cât mai bine, ci ies în orice apucă, doar pentru a sta câteva ore afară şi a se juca, a se distra pur şi simplu. Cel mai dureros pentru mine este să văd un copil mic cum plânge şi este supărat. Atunci simt că mi se rupe inima şi mă împrăştii peste tot în jur. Un copil este pur şi inocent, nu vorbeşte urât şi îşi ascultă părinţii. Învaţă la şcoală şi nu chiuleşte, pentru a nu le întrista viaţa părinţilor şi pentru a nu-i defăima în ochii lumii. Eu, inconştient, când eram mică şi eram cu mama în maşină şi ea conducea, i-am pus mâinile la ochi şi am ţipat în gura mare: „Mami, ce mult te iubesc!“ şi neştiind că putea fi un accident foarte mare, eu încercam doar să-i arăt cât de mult o iubesc, cu toată nevinovăţia şi inocenţa mea.

Aveam momente acum câţiva ani când îmi imaginam rareori că familia mea ar muri şi mă vedeam lângă trupurile lor, începeam să plâng şi mai apoi începeam să ascult din ce în ce mai mult de ei şi mă duceam în acel moment şi îi luam în braţe cu teama că în orice minut îi pot pierde. Un copil, chiar dacă nu înţelege de ce este certat sau de ce mama lui e supărată, simte în jurul său, se întristează şi în caz că este certat şi nu ştie de ce, tot regretă fiecare acţiune pe care a făcut-o, indiferent că nu înţelege de ce este mustrat.

Mulţi dintre voi, ca majoritatea oamenilor, nu v-aţi preţuit copilăria la maxim şi aţi încercat să deveniţi adulţi, căci dorinţa maximă a unui copil este aceea de a fi mare, fiindcă oamenii mari pot face ce vor. Pe parcurs aţi început să regretaţi şi să vă fie dor de vremea când nu aveaţi nici o problemă şi stăteaţi sub aripa părinţilor.   Credeţi că nu mai sunteţi copii? Vă vând un pont: Orice om este şi copil, şi adolescent, şi om matur, dar şi bătrân în acelaşi timp. Şi dacă vă e dor de vremea copilăriei, readuceţi-o în viaţa voastră făcând anumite lucruri pe care aţi încetat să le faceţi odată cu maturizarea.

Gândurile unui copil sunt nesfârşite căci în fiecare secundă el şi le schimbă, deoarece nu are probleme pe care să le rezolve în viaţă şi vrea doar să cunoască lumea din jurul său şi mai ales să se cunoască pe el însuşi. Voi vă cunoaşteţi pe voi? Încercaţi să vă readuceţi gândurile şi sentimentele de copil, vechi, pierdute în inimile voastre şi veţi avea o viaţă frumoasă.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!