Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber Gellu Naum, o voce autentică a suprarealismului românesc

Gellu Naum, o voce autentică a suprarealismului românesc

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Data: 28 Septembrie 2012

Astăzi se împlinesc 11 ani de la moartea unuia dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului suprarealist din România, scriitorul Gellu Naum.

S-a născut la Bucureşti, în anul 1915 şi primele poezii le-a scris în urma unui pariu, pe când era licean la "Dimitrie Cantemir". A debutat în revista "Cuvântul" cu două poezii.

A urmat Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, iar pe când era în anul III a fost arestat sub acuzaţia că a scris "parole subversive pe ziduri".

În 1938, pentru continuarea studiilor filozofice a plecat la Sorbona, Parisul urmând să fie locul de întâlnire dintre Naum şi dragostea lui literară de-o viaţă, suprarealismul. A luat contact cu grupul de scriitori suprarealişti condus de Andre Breton, influenţa lor având să-l marcheze luminos pentru totdeauna.

În 1939 a fost trimis pe Frontul de Răsărit, după ce s-a întors în ţară, iar la revenirea din război s-a asociat cu alţi scriitori (Gherasim Luca, Dolphi Trost, Virgil Teodorescu, Paul Păun) şi au format un grup suprarealist atât de puternic, încât Andre Breton a afirmat: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti". Grupul s-a destrămat după anul 1947, când singura formă de exprimare literară permisă de comunişti a fost realismul socialist. Gellu Naum a scris după această perioadă romanul "Calea şarpelui", apoi s-a dedicat pentru o perioadă literaturii pentru copii, "Cartea lui Apolodor" fiind foarte apreciată.

După un popas scurt în zona proletcultistă (romanele "Soarele calm" şi "Tabăra din munţi"), a continuat să scrie poezie, pe care a ţinut-o la sertar până la momentul unei oarecare detensionări politice, când a publicat volumul de poezii "Athanor" - 1968. După volumele "Copacul animal", "Tatăl meu obosit", critica a început să-l recunoască drept un scriitor important.

Opera sa a fost tradusă în principalele limbi internaţionale, a primit premii prestigioase, între care Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, în 1986, Premiul european de poezie, Munster 1999, The American Romanian Academy Arts Award, postmortem, în 2002.