Grave încălcări ale dreptului de proprietate al Mănăstirii Agapia

Între Consiliul Local Agapia şi Mănăstirea Agapia există anumite litigii încă din anul 2002, din cauza unei suprafeţe de teren de 49 de hectare, cu care mănăstirea a fost împroprietărită încă din anul 1642 şi pe care a recuperat-o prin sentinţe judecătoreşti definitive şi executorii. Deşi primarul comunei Agapia cunoaşte foarte bine realitatea, Primăria deţinând mai multe acte care consemnează vatra mănăstirii încă de la întemeierea ei de către vrednicii ei ctitori, acesta se aliază persoanelor litigante, care poartă călugăriţele mănăstirii prin nenumărate procese la judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Despre această situaţie, conducerea mănăstirii a informat şi autorităţile de stat ale României, inclusiv preşedintele României, Traian Băsescu, şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

Nedreptăţile şi necazurile Mănăstirii Agapia sunt generate şi de primarul comunei Agapia, Cucoş Vasile, care provoacă şi încurajează acţiuni ce lezează grav drepturile de proprietate recunoscute şi consfinţite prin acte de proprietate şi hotărâri judecătoreşti.

Mănăstirea Agapia, din judeţul Neamţ, reprezentată prin maica stareţă Olimpiada Chiriac, este proprietară pe suprafaţa de 49 ha teren, vatra mănăstirii, încă de la ctitorirea ei de către hatmanul Gavriil Coci - fratele domnitorului Vasile Lupu - anul 1642, înscrisă în Registrul Agricol al Primăriei Agapia în fişa de rol pe anii 1959-1962.

Dreptul de proprietate al Mănăstirii Agapia este confirmat şi de următoarele înscrisuri doveditoare:

- Planul vetrei Mănăstirii Agapia din anul 1911 (harta cadastrală), semnat de reprezentanţii Domeniilor Publice, Primăriei şi mănăstirii.

- Procesele verbale din 13.07.1939 şi 24.09.1940 - privind autenticitatea inventarierii bunurilor imobile, în special „suprafaţa de teren vatra Mănăstirii Agapia, pe care se află zidite trei biserici, incinta mănăstirii, cimitirul şi case de locuinţă ale călugăriţelor...“.

- Chestionarul memoriu din 1940, semnat de primar şi autentificat de notar, în care, la punctul 13, se atestă că pe cele 49 ha teren vatra Mănăstirii Agapia nu mai sunt şi alte case particulare, ci numai locuinţele călugăriţelor.

În anul 1959, Mănăstirea Agapia s-a înscris în Registrul Agricol cu 49 de ha teren- vatra mănăstirii.

Peste rolul agricol al mănăstirii, Sfatul Popular al comunei Agapia de atunci a înscris cu diferite suprafeţe de teren şi anumiţi cetăţeni, foşti angajaţi ai mănăstirii, care, în baza unor angajamente pe perioade determinate, au fost găzduiţi în case din vatra mănăstirii. Profitând de această înţelegere creştinească, unii dintre ei nu au mai respectat aceste angajamente, refuzând să mai plece din case. În arhiva mănăstirii există mai multe documente care confirmă eforturile maicilor din conducerea mănăstirii din acea perioadă, de a-i convinge să elibereze casele şi terenul pe care le-au folosit în perioada în care au fost angajaţi la mănăstire.

Începând cu anul 1991, conform Legii 18/1991, pentru stabilirea dreptului de proprietate, la solicitările locuitorilor stabiliţi abuziv în vatra mănăstirii şi în baza rolului din Registrul Agricol din 1959, Primăria Agapia le-a eliberat titluri de proprietate pe suprafeţe chiar mai mari decât cele înscrise în Registrul Agricol.

În baza titlurilor de proprietate emise de Primăria comunei Agapia, unii locuitori din vatra mănăstirii au vândut terenurile deţinute abuziv altor persoane, mănăstirea fiind deposedată de o anumită suprafaţă de teren din vatra mănăstirii, ajungând astfel parte în nenumărate procese cu unii dintre aceşti cumpărători.

Deşi dl Cucoş cunoaşte foarte bine realitatea, Primăria deţinând mai multe acte care consemnează vatra mănăstirii încă de la întemeierea ei de către vrednicii ei ctitori, acesta se aliază persoanelor litigante, care poartă mănăstirea prin nenumărate procese la judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Construcţia începută de familia Marin este ilegală

Vă prezentăm succint evoluţia stărilor litigioase din vatra mănăstirii. În anul 2002, printr-o acţiune în constatare, Judecătoria Târgu Neamţ, prin Sentinţa Civilă nr. 2478 din 11.10.2002, rămasă definitivă, irevocabilă şi investită cu formulă executorie, ne recunoaşte dreptul de proprietate pentru vatra mănăstirii de 49 ha, teren care nu a fost secularizat, expropriat, cedat sau înstrăinat de mănăstire prin alte forme.

Prin dosarul nr. 2898/321/ 2007, deschis la Judecătoria Târgu Neamţ, primarul comunei Agapia, domnul Vasile Cucoş, introduce o acţiune de revizuire şi solicită anularea Sentinţei Civile nr. 2478 din 11.10.2002, prin care se recunoştea dreptul de proprietate al mănăstirii pentru terenul de 49 ha reprezentând vatra mănăstirii.

- Din anul 2001, ne judecăm, la diferite instanţe, cu familia Marin, pentru suprafaţa de teren de 787 mp, mănăstirii recunoscându-i-se dreptul exclusiv de proprietate prin următoarele sentinţe: sentinţa Civilă nr. 212/R/6 martie 2003 - Curtea de Apel Braşov; sentinţa Civilă nr. 9254/15 noiembrie 2005 - Judecătoria Braşov şi sentinţa civilă nr. 417/R/29 iunie 2006 - Tribunalul Braşov.

Prin procesul-verbal din 14 mai 2007, executorul judecătoresc Dron Gheorghe, pune în posesie mănăstirea cu cei 787 m.p., teren pe care se află un imobil degradat în proporţie de 95% (conform Proiectului şi avizului de demolare din noiembrie 2000), proprietară a acestui imobil fiind familia Marin. Mănăstirea Agapia a chemat în judecată familia Marin pentru ridicarea construcţiei prin demolare, proces ce se află încă pe rol, la Tribunalul Piatra Neamţ. Prin dosarul nr. 496/103/2006, deschis la Tribunalul Neamţ - Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, familia Marin solicită ca mănăstirea să-şi dea acordul pentru eliberarea unei autorizaţii de construcţie a unei noi clădiri pe terenul proprietatea mănăstirii. Instanţa, prin Decizia pronunţată în şedinţa din 16.02.2007, le respinge acţiunea. Prin dosarul nr. 469/321/2007, introdus la Judecătoria Târgu Neamţ, familia Marin cere stabilirea unui drept de superficie, obţinând o soluţie favorabilă. Mănăstirea introduce acţiune în apel la Tribunalul Neamţ, care casează în totalitate Hotărârea Judecătoriei Tg. Neamţ şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin dosarul nr. 1953/321/2007 introdus la Judecătoria Târgu Neamţ, familia Marin formulează o ordonanţă preşedinţială, solicitând accesul pe teren pentru renovarea clădirii. Instanţa le respinge ordonanţa prin Sentinţa Civilă nr. 1207/5.07.2007. Familia Marin declară apel la Tribunalul Neamţ, instanţa apelată obligă mănăstirea să le permită accesul la imobil şi respinge capătul de cerere a familiei Marin de a avea acces în jurul clădirii pe o distanţă de 1,5 m pentru lucrări de întreţinere şi renovare.

Ignorând hotărârile judecătoreşti, bazându-se pe o adresă eliberată de primarul Vasile Cucoş şi pe Certificatul de urbanism eliberat de acelaşi primar, soţii Marin au început o construcţie pe acest teren situat în zona de protecţie a Ansamblului Monument Istoric Mănăstirea Agapia.

Specificăm că familia Marin declară că nu construieşte, ci doar reface imobilul degradat în proporţie de 95% (în baza Legii 50, afirmă ea). Adevărul este că la adăpostul ruinelor s-a turnat fundaţie şi se continuă ridicarea unui nou imobil.

Au fost sesizate toate organele în drept: Primăria comunei Agapia, Consiliul Local al comunei Agapia, Postul de Poliţie al comunei Agapia, Poliţia Târgu Neamţ, Inspectoratul de Poliţie al Municipiului Piatra Neamţ, Inspectoratul în Construcţii Neamţ, Direcţia pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Neamţ, pentru sistarea construcţiei ilegale începută de familia Marin, dar nu s-a făcut nimic în acest sens şi în general răspunsul a fost echivoc.

Menţionăm că au fost puse la dispoziţia organelor amintite hotărâri judecătoreşti şi documentaţia din care reiese dreptul de proprietate exclusiv al mănăstirii asupra terenului şi ilegalitatea construcţiei începute de familia Marin.

Familiile Sandu şi Marin instigă ceilalţi cetăţeni din vatra Mănăstirii Agapia

Un alt proces aflat pe rol la instanţele judecătoreşti din judeţul Neamţ este cel cu familia Sandu (stabilită în Irlanda), pentru suprafaţa de 522 mp, teren pentru care mănăstirea are şi Carte Funciară.

Prin Hotărârea Judecătoriei Tg. Neamţ, pronunţată în Şedinţa Publică din 8 mai 2007, instanţa obligă sus-numiţii să lase mănăstirii în deplină proprietate suprafaţa de 522 mp şi să demoleze construcţia ridicată pe acest teren.

Prin Sentinţa Civilă nr. 93/CA/11.05.2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, se anulează Autorizaţia de construcţie nr. 44/28.12.2004, precum şi Certificatul de urbanism nr. 136/15.12.2004, ambele emise de primăria Agapia. Urmare acţiunilor revendicative deschise de Mănăstirea Agapia, în contradictoriu cu familiile Sandu şi Marin, aceştia instigă ceilalţi cetăţeni din vatra Mănăstirii Agapia.

În anul 2005, coform Legii 247/2005, Mănăstirea Agapia a depus cereri însoţite de documentaţia corespunzătoare la Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a cărui preşedinte este primarul Vasile Cucoş, membru al Partidului Naţional Liberal. Până în prezent, nu s-a retrocedat mănăstirii nici un metru pătrat de teren. Specificăm că sediile unor instituţii publice din comuna Agapia, cum ar fi clădirea Şcolii Generale Agapia, clădirea Postului de Poliţie, clădirea Primăriei, Căminul Cultural, Dispensarul, Farmacia şi Casa Specialistului Agronom, se află pe proprietatea Mănăstirii Agapia.

Declaraţii false şi calomniatoare în presă

Primarul Cucoş Vasile sprijină şi încurajează familiile Marin şi Sandu, precum şi alte persoane, stabilite sau care intenţionează a se stabili pe terenul mănăstirii şi în lipsa documentelor necesare, le-a eliberat autorizaţii de construcţie, certificate de urbanism şi a atacat în instanţe dreptul de proprietate al mănăstirii. Mai mult, a autorizat, instigat şi sprijinit manifestările de protest din vara anului 2007, împotriva acţiunilor de revendicare a mănăstirii, făcând declaraţii false şi calomniatoare în presa scrisă şi la unele posturi de televiziune. Primarul Cucoş îşi motivează atitudinea ca fiind justificată de apărarea drepturilor locuitorilor din vatra mănăstirii, drepturi care, în opinia sa, au fost încălcate de către mănăstire, creând astfel conflicte între locuitori şi mănăstire. În realitate, toate acestea au un suport electoral, pentru a-şi atrage cetăţenii de partea sa.

Aceeaşi atitudine contra mănăstirii a avut-o mrimarul Cucoş Vasile încă din anul 1990, când a autorizat construirea şi funcţionarea a două cârciumi la 50 m de cea mai veche biserică a Mănăstirii Agapia, apoi construirea unui hotel în zona de protecţie a Mănăstirii Agapia. Aceste construcţii au fost stopate în urma acţiunilor judecătoreşti introduse de mănăstire. Asistăm astăzi la un adevărat fenomen. Persoane influente în societate şi-au ridicat şi continuă să-şi ridice case de vacanţă şi de locuit, aceştia ajungând să ocupe o mare parte din vatra mănăstirii.

La informările pe această temă adresate atât preşedintelui României, Traian Băsescu, cât şi prim-ministrului Călin Popescu-Tăriceanu, mănăstirea a anexat cele trei înscrisuri doveditoare menţionate la începutul articolului. (Acest material a fost realizat pe baza unor memorii întocmite de Mănăstirea Agapia)