Grija preoților pentru copiii și bătrânii nevoiași

Închiderea minelor și disponi­bilizările masive, începând cu anul 1997, când 20.000 de angajați, reprezentând 45 la sută din personal, au rămas fără locuri de muncă, au agra­vat situația socială a Văii Jiului. Consecința? Un exod masiv al forței de muncă în străinătate, deteriorarea vieții de familie, suferințe greu de imaginat ale copiilor rămași acasă în grija bunicilor sau a unor rude, împovărarea bătrânilor etc.

În această stare, mulți preoți din Proto­po­piatul Petroșani au de­marat proiecte sociale care să vină în întâmpinarea acestora.

Un studiu al Sindicatului „Huila Valea Jiului” din anii trecuți, intitulat „Impactul economic și social al industriei carbonifere”, reflectă în cifre convingătoare dramatica supraviețuire a locuitorilor din acest bazin carbonifer de tradiție al țării. Aflăm astfel, de pildă, că 80 la sută din populația Văii Jiului are datorii la bănci, la alte instituții creditoare, la întreținere. Mai aflăm că rata șomajului atinge aici cote mult mai înalte decât la nivel național (25-30 la sută), concluzionând că „acești indicatori denotă o sărăcie acută a populației... problema care se pune cu prioritate fiind cea a supraviețuirii fizice”.
În această realitate dureroasă, Biserica, comunitățile și solidaritatea umană, calitate de netăgăduit a minerilor, generează proiecte sociale, care vin să atenueze situația și să furnizeze speranță, încredere și comuniune.
Un asemenea proiect este cel din Parohia Pui, Protopopiatul Petroșani, Episcopia Devei și Hunedoarei, loc pe care l-am vizitat nu cu multă vreme în urmă. Aici tocmai ce se ridică o casă de tip familial pentru 12 copii.
„Această clădire este un proiect pe care l-am demarat anul trecut, în colaborare cu Primăria Pui. Contribuția parohiei provine, în cea mai mare parte, din donații de la credincioșii noștri. Mai avem și un centru educațional-social, destinat copiilor ce constituie cazuri sociale. Pe parcurs, proiectul s-a dovedit a fi util și celorlalți elevi din comunitate. El funcționează ca un after-school. Aici iau masa 25 de copii. Cu sprijinul a opt profesori voluntari, ei își pregătesc și temele, iar prin parteneriatul cu «Clubul copiilor» din Hațeg învață chitară, pian și informatică. Ridicarea acestei case noi este izvorâtă dintr-o necesitate locală. Dar și dintr-o dorință personală, de pe vremea seminarului, când am cunoscut un proiect similar la Șimleu Silvaniei, pus pe picioare de un părinte protopop de acolo. Urmând acest exemplu, am reușit și eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fac un așezământ aici. Nu este un demers ușor, dar oamenii sunt sensibili și săritori. De aceea, lucrurile au mers mult mai repede și, iată, într-un an reușim să-l finalizăm. «Unde este dragoste și unitate se pot face multe lucruri», cum a spus Preasfințitul nostru Părinte Episcop Gurie, cu prilejul sfințirii centrului educațional”, ne spune părintele paroh Sebastian Vândălac.
În Protopopiatul Petroșani sunt în derulare sau deja date în folosință și alte proiecte sociale ale Bisericii. Despre câteva dintre ele am vorbit cu părintele protopop Petrache Crețu. Iată ce ne-a mărturisit sfinția sa: „Este adevărat că în protopopiatul nostru avem mai multe asemenea proiecte. De exemplu, în 2013, a fost binecuvântat Centrul de îngrijire pentru vârstnici, al Asociației «Bunicii Văii Jiului» de la Dărănești, un proiect de care s-a ocupat părintele Gabriel Bulf, de la Parohia «Ilie Tesviteanul» din Petroșani. Astfel, dintr-o fostă școală ruinată, s-au ridicat un centru pentru bătrâni și o grădiniță. În Petroșani, mai avem Fundația «Sfânta Varvara», care are un centru pentru copii, dar și o cantină socială, unde iau masa locuitori din cartierul Aeroport, cel mai sărac din oraș. La Vulcan, s-a înființat Centrul educațional «Axion Estin» («Cuvine-se cu adevărat»). Și acolo, preotul Mănăsuc Zgârcea a transformat școala veche, dezafectată, de la Dealul Babii, într-un centru cultural și educațional, în care copiii care provin din familii cu venituri mici primesc masă caldă, burse de studiu și des­fășoară o paletă largă de activități educative. Un alt centru social mai există în Petrila, ridicat pe lângă o biserică nouă. Mai avem alte două centre de plasament la Lupeni, unde sunt în jur de 30 de persoane, și un centru pentru copii cu dizabilități la Vulcan, în care Biserica este implicată”, ne spune părintele protopop.
„Cine a lucrat în fundul pământului este solidar. Acest spirit de sacrificiu este transmis și familiilor. Oamenii din Valea Jiului sunt capabili de jertfă. Sunt generoși. Din asemenea atitudini se clădește și solidaritatea umană față de semeni aflați în dificultate. Așa au apărut și aceste centre de bătrâni, de copii din protopopiatul nostru”, ne mai spune părintele protopop Petrache Crețu.
Înțelegem din aceste cuvinte că în Valea Jiului - „Jalea viului“, cum o numea prin anii ’90 un confrate -, în situația dramatică în care se află zona, solidaritatea ortacilor, implicarea Bisericii și a autorităților locale pot face ca viața celor aproximativ 100.000 de locuitori de aici, câți mai sunt astăzi, din cei peste 200.000 câți erau pe vremea în care funcționau minele, să fie ceva mai ușoară. „Cei care mai trăiesc aici nu prea mai au unde să muncească. Când închizi ceva, este bine să vii cu alternative. Aici nu prea s-au găsit. Constatăm un recul tragic al vieții, din cauza închiderii minelor. Este dureros. Când le pleacă părinții dincolo de țară, cei care suferă sunt copiii rămași acasă. Nu de puține ori familiile se destramă”, ne mai spune părintele protopop.
Încheiem acest reportaj reproducând, ca o concluzie la tot ceea ce am relatat, cuvintele primarului Petroșaniului de la vremea la care a fost sfințit Centrul de îngrijire pentru vârstnici al Asociației „Bunicii Văii Jiului”, Tiberiu Iacob Ridzi. Ele spun mult mai multe decât am încercat noi: „Personal, mă simt foarte mândru de acest edificiu pe care am reușit să-l facem aici, pentru comunitatea noastră și pentru viitorii beneficiari... Comunitatea locală este legată de credință și educație. Iar faptul că acest centru ia naștere astăzi sub semnul credinței, la Petroșani, în aceeași clădire în care copiii nevoiași deslușesc tainele educației, este încă o confirmare a faptului că, prin credință și educație, suntem o comunitate al cărei prezent și viitor ne preocupă, în egală măsură, pe toți”.