Editorial
Grijile vieții în secolul XXI

Grijile vieții în secolul XXI

Problema a ceea ce Iisus Hristos numește în „Predica de pe Munte” grijile vieții pare a nu mai fi actuală. După analiza recentă a lui Yuval Noah Harari, omenirea a depășit „pragul biologic al sărăciei, sub care se moare de foame și malnutriție” (Homo Deus. Scurta istorie a viitorului, Polirom, 2018, p. 10). Lumea secolului XXI nu mai cunoaște obstacole de netrecut în privința asigurării mijloacelor de trai. Lipsa resurselor financiare, alimentare și vestimentare nu mai îngrijorează la nivel de masă. Pentru majoritatea, acumularea acestora nu mai este o chestiune de salvare de foame și de malnutriție, ci de asigurare a calității vieții.

Istoricul israelian observă că mii și mii de ani - din Egiptul antic și India medievală, până în Europa, unde „marea foamete” din ultima decadă a secolului al XVII-lea a ucis aproape un sfert din populația continentului -, lipsa hranei a reprezentat unul dintre marii dușmani ai omenirii (alături de molime și războaie). Totuși, de câteva decenii, chiar și „întruchiparea penuriei alimentare” din toate timpurile, China, a scăpat de foamete. Umanitatea a fost izbăvită de sărăcie, chiar dacă nu în totalitate. Oamenii încă mor din cauza insuficienței alimentelor în țări ca Siria, Sudan ori Somalia, însă acestea sunt considerate excepții nefericite cauzate numai de eșecul politico-economic al societăților respective. De asemenea, faptul că insecuritatea alimentară bântuie circa 10% din populația statelor dezvoltate nu echivalează cu foametea, deoarece în aceste cazuri oamenii nu mor pentru că nu mănâncă nimic săptămâni la rând, ci au o alimentație precară. De altfel, alimentația în exces a devenit o problemă mai gravă decât foametea, astfel încât, în 2010, aceasta a ucis circa 1 milion de persoane, în timp ce obezitatea 3 milioane (Harari, pp. 11-13).

Triumful asupra foametei - și a celorlalți doi inamici de moarte, maladiile letale și conflictele armate -, a cărei eliminare e doar o chestiune de timp, a condus la schimbarea preocupărilor. Astăzi, majoritatea oamenilor nu mai duc grijă de ce vor mânca sau de ce vor bea sau cu ce se vor îmbrăca, odată ce toate acestea și-au găsit rezolvare într-o economie construită pe o creștere interminabilă. Principala preocupare a devenit transferul beneficiilor (câștigului material) pe termen nedeterminat, într-un proiect nesfârșit: „căutarea nemuririi, fericirii și îndumnezeirii” (Harari, p. 51). Rezolvarea parțială a problemei alimentației face loc altor griji, printre care cea mai devastatoare este lăcomia. Acumularea nelimitată se face în dauna celor lipsiți și a întregii creații, care suferă ca urmare a avidității. Deopotrivă, căutarea exclusivă a bunăstării materiale înlesnește realizări prin care omenirea probează autonomia sau chiar independența față de Dumnezeu. Rezolvarea problemei mijloacelor de trai se face prin forțe proprii (antropocentrism și transumanism), iar completa soluționare va face loc transformării lui homo sapiens în homo deus (Harari, p. 25). Se conturează împlinirea profeției lui Dostoievsky că apogeul antropocentrismului modernității timpurii va însemna pretenția recreării omului de către om ca dumnezeu.

Este o inversare a priorităților Evangheliei: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Grija general umană nu a fost evacuată prin apelul la purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care cuprinde întreaga creație, și prin slujirea unicului Împărat în cer și pe pământ. Asocierea și asemănarea cu Dumnezeu în grija pentru umanitatea și creația întreagă sunt salvatoare atât de deficitul, cât și de excesul mijloacelor materiale.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!