Haga, oraşul justiţiei internaţionale

▲ Există oraşe în Europa care se identifică cu istoria Uniunii Europene ▲ Greutatea şi importanţa le este dată de instituţii importante care îşi au sediul aici sau de decizii care au fost luate de oficialii europeni în vederea bunului mers al principiilor de bază europene ▲ Haga, Berlin, Lisabona, Bologna, Bruxelles, Geneva, Luxemburg sunt doar câteva dintre oraşele europene martore ale unor decizii importante atât în spaţiul european, cât şi în cel mondial ▲

Oraşul Haga reprezintă fără îndoială un simbol al drepturilor omului şi al justiţiei internaţionale în general.

Haga găzduieşte mai multe instituţii importante din domeniul justiţiei, Biroul European de Poliţie, Curtea Internaţională de Justiţie, Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie şi Eurojust. De asemenea, programul actual al UE în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei a fost, de asemenea, hotărât la Haga, în 2004.

Biroul Europol se află la Haga

Şefii de Guvern au hotărât în anul 1992, în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Maastricht, să creeze un Birou European de Poliţie. Europol-ul şi-a început operaţiunile în ianuarie 1994 ca Unitatea Europol Antidrog, extinzându-şi, până în 2002, mandatul la toate infracţiunile internaţionale grave.

În noiembrie 2004, statele membre UE au adoptat programul de la Haga pentru acţiunile UE privind terorismul, justiţia penală, securitatea şi lupta împotriva crimei organizate. Programul prevede, de asemenea, acţiuni comune privind drepturile fundamentale şi cetăţenia, politicile privind migraţia şi vizele, precum şi legislaţia privind azilul. Acesta urmează Programului de la Tampere din 1999, în virtutea căruia a fost creat Eurojust, în 2002. Scopul Eurojust este să contribuie la lupta împotriva criminalităţii, prin facilitarea cooperării şi schimburilor între anchetatori şi procurori.

Istoricul justiţiei la Haga

Haga are o lungă istorie în elaborarea legilor care guvernează relaţiile între state şi dreptul internaţional privat, în cadrul Convenţiilor de la Haga.

Convenţiile de la Haga din 1899 şi 1907 abordează legislaţia în domeniul conflictelor armate şi rezolvarea conflictelor şi se bazează pe dreptul internaţional. Dreptul de la Haga, aşa cum a mai fost numit, ramură a dreptului internaţional umanitar, stipulează drepturile şi îndatoririle părţilor beligerante în desfăşurarea operaţiunilor militare şi limitează alegerea mijloacelor şi metodelor de vătămare a adversarului.

Conferinţa de la Haga privind dreptul internaţional privat este o organizaţie internaţională ce cuprinde peste 60 de state membre, care elaborează convenţii internaţionale privind dreptul familiei, protecţia copilului, dreptul proprietăţii, litigiile şi dreptul internaţional şi comercial.

Curtea Internaţională de Justiţie este singurul organ al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) care nu îşi are sediul la New York. Mandatul Curţii este acela de a rezolva litigiile prezentate de către unul dintre statele membre ONU, pe baza dreptului internaţional, şi de a prezenta avize consultative organelor şi agenţiilor ONU.

În ultimul timp, Haga s-a remarcat în evoluţiile recente ale dreptului internaţional privind crimele împotriva umanităţii şi crimele de război.

Tribunalul Penal Internaţional

Oraşul Haga găzduieşte Tribunalul Penal Internaţional, creat în 2002 cu sprijinul impozant al Parlamentului European. De asemenea, acesta găzduieşte Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, care l-a judecat, printre alţii, pe Slobodan Miloşevici pentru crime împotriva umanităţii.

Curtea Penală Internaţională (numită uneori şi Tribunalul Penal Internaţional) este o curte de justiţie internaţională permanentă, cu sediul la Haga, în Olanda, a cărei misiune este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de război şi contra umanităţii.

Curtea este compusă din 28 de magistraţi, care au fost învestiţi în funcţie pe 11 martie 2003, cel mai înalt rang avându-l canadianul Philippe Kirsh.

Acţiunile sale nu vor fi retroactive, se vor judeca doar cazurile de după 1 iulie 2002.

Până în mai 2004, 94 de ţări au ratificat statutul tribunalului, printre care şi România. Tratatul nu a fost nici semnat şi nici ratificat de câteva ţări importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel şi Irak. De fapt, Statele Unite şi Israelul au semnat iniţial tratatul, însă, ulterior, şi-au retras semnăturile.

De la crearea sa, printr-o rezoluţie ONU, Tribunalul a condamnat 161 de criminali.

Carla del Ponte şi procesul lui Miloşevici

Numele Carla del Ponte se confundă cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Yugoslavie (TPIY), aceasta fiind numită, în august 1999, procuror general al TPI şi al Tribunalului Penal pentru Ruanda (ICTR). TPIY a fost înfiinţat în 1993 ca urmare a gravelor încălcări ale drepturilor omului comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, dar „şi ca răspuns la ameninţările la adresa păcii şi a securităţii internaţionale“.

Del Ponte s-a născut la Lugano, Elveţia, şi a studiat Dreptul la Berna şi Geneva, precum şi în Marea Britanie.

Cea mai „bogată“ perioadă a carierei sale a fost după anii â80, când, împreună cu un judecător de instrucţie, del Ponte a descoperit legătura dintre cei care spălau bani în Elveţia şi traficanţii italieni de droguri în cazul denumit pe atunci „pizza connection“. În urma investigaţiilor, judecătorul a fost ucis într-un atentat cu bombă, del Ponte reuşind să scape înainte ca jumătatea de tonă de explozibil „plantată“ în fundaţia casei sale din Palermo să o „înghită“ cu totul.

Cea mai importantă realizarea a Carlei del Ponte a fost, fără îndoială, procesul împotriva fostului preşedinte al Serbiei şi al Republicii Federale Iugoslavia, Slobodan Miloşevici, finalizat cu predarea acestuia Tribunalului de la Haga şi moartea liderului socialist sârb cu doar 50 de ore înainte de aflarea verdictului.

La Belgrad, susţinătorii preşedintelui Slobodan Miloşevici au afişat pe timpul procesului de la Haga numeroase bannere în care înfierau Haga şi pe Carla del Ponte: „Haga nu mai există pentru sârbi“, „Haga - lagăr nazist“.

Slobodan Miloşevici a fost preşedinte al Serbiei şi al Republicii Federale Iugoslavia şi lider al Partidului Socialist Sârb. Miloşevici a fost una dintre figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii â90 şi războiului din Kosovo în 1999. A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru crime împotriva umanităţii şi o gravă încălcare a Convenţiei de la Geneva.

În momentul morţii, 2006, era judecat sub acuzaţia de crime de război comise în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia şi Kosovo în anii 1990, nu mai puţin de 66 de capete de acuzare. Pe 11 martie 2006 a fost găsit mort în celula în care era deţinut.