Hram la Voroneţul legendar

Mănăstirea Putna e şi mai veche, şi mai mare. Mănăstirea Neamţ e şi ea mai veche şi are şi o icoană făcătoare de minuni a Măicuţei Domnului. Mai e Dragomirna cea frumos oglindită în apele iazului.

Şi Bistriţa, cea atât de neaşteptat aşezată în acea căldare încolţită de munţi. Sau frumoasa cazemată ortodoxă a Moldoviţei. Iar Petru Vodă şi Sihăstria, cele mult căutate de credincioşi pentru că au duhovnici vestiţi. Şi câte alte mănăstiri frumoase, ieşite din comun, nu mai sunt în ţară! Dar nici una parcă nu se poate compara cu Voroneţul.

Voroneţul e frumoasa frumoaselor între mănăstirile româneşti. Voroneţul are o pictură care, în chip minunat, a străbătut o jumătate de mileniu. Voroneţul are moaştele întregi ale marelui duhovnic Daniil Sihastrul, cel prin ale cărui rugăciuni, în zbuciumatul Ev Mediu european, Ştefan Vodă a rămas pe tron peste o jumătate de veac, până la moarte, iar Moldova a ieşit întreagă din zeci de lupte. Apoi, Voroneţul e pus departe de drumurile comerciale, în acea vale care se întinde către Munţii Stânişoarei, între acei frumoşi, neatinşi codri de brad. Nici o altă mănăstire de la noi nu se poate lăuda cu astfel de lucruri extraordinare.

Am trecut de multe ori, în copilărie, de la Gura Humorului, prin Ariniş, pe sub culmea Şoimul, unde s-a nevoit pustnicul Daniil, la Mănăstirea Voroneţ. Chiar dacă nu mai funcţiona după regulile vieţii monahale, la mănăstire, care era administrată de un preot din Humor, erau câteva măicuţe care îi întâmpinau şi atunci pe turişti. Copil fiind, eu nu ştiam că acolo nu există viaţă monahală şi totul e făcut doar pentru turişti, de cine ştie cine…

Stareţa: stavrofora Irina

Am stat de vorbă cu maica stareţă, stavrofora Irina. Îmi spune toată istoria mănăstirii. Învins de turci la Războieni, la 26 iulie 1476, neprimit de maica sa la Mănăstirea Neamţ, Ştefan Vodă ajunge la Voroneţ, la duhovnicul său, Sfântul Daniil Sihastrul, pe atunci părintele David. Acesta îi pune la încercare răbdarea, lăsându-l să aştepte până ce îşi termină rugăciunea, ca să îi arate că sunt mai mari şi mai importante cele ale lui Dumnezeu decât cele ale domnitorului Moldovei, apoi îl spovedeşte şi îi spune să nu închine ţara turcilor. Turcii nu vor pleca cu nimic din ţară, îl linişteşte duhovnicul său, Sfântul Gheorghe luptă alături de el, numai să aibă grijă să îi ridice sfântului o biserică frumoasă. Maica stareţă îmi spune povestea atât de frumos, atât de captivant, de parcă lucrurile s-ar petrece chiar acum, sub ochii noştri. Concluzia maicii stareţe vine firesc: sfinţii sunt vii, iar continuitatea vieţii monahale pe aceste meleaguri li se datorează în bună măsură lor. "Ne considerăm stră-stră-strănepoţi ai Măriei Sale şi străjeri pe aceste meleaguri. Cu modestie o spun: cred că ne-a ales Sfântul. Aşa am ajuns străjeri într-un asemenea bastion în primul rând al Ortodoxiei, apoi al românismului", îmi spune la sfârşit maica Irina. Maica Irina a preluat mănăstirea în 1991, după ce aceasta fusese închisă de austrieci şi închisă a rămas pentru 206 ani...

Datorită programului foarte încărcat, care caută să îmbine munca, primirea turiştilor şi rugăciunea, mănăstirea a obţinut permisiunea de a face Utrenia la miezul nopţii. Atunci se fac Utrenia, Miezonoptica şi Primele ceasuri, într-o slujbă la care participă întreaga obşte a mănăstirii.

"Veniţi să ne cunoaşteţi la noi acasă!"(

Cum anul acesta ziua Sfântului Gheorghe cade în sâmbăta Paştilor, s-a primit aprobare ca hramul să poată fi prăznuit mai devreme. Prin urmare, mâine, în Duminica Floriilor, Voroneţul va prăznui nu doar Intrarea Domnului în Ierusalim, ci şi hramul bisericii. În plus, prilej de bucurie este şi faptul că la 2 aprilie s-au împlinit 20 de ani de la redeschiderea mănăstirii. După cum ne-a spus maica stareţă, la slujba de hram va veni şi Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care a împlinit, în martie, 20 de ani de păstorire la Suceava.

"Noi îi poftim pe toţi cei care vor şi au posibilitatea să vină şi să ne vadă acasă", ne invită maica stareţă. "Îmi amintesc un episod de aici, de la Voroneţ, din timpul mineriadei. Era o doamnă venită cu un grup de profesori universitari de la Paris. Şi am fost rugate să-i tratăm cu ceva. Şi am stat de vorbă un pic. Atunci le-am spus acelor francezi: "Cine vrea să ne cunoască pe noi să vină să ne cunoască acasă. Să nu se uite la ce se scrie în presă, să nu asculte ce se spune la radio, pentru că adesea se arată doar aspectele negative". Doamna care venise cu ei ştia atmosfera din presa franceză. După ce ei au plecat, ea a început să plângă şi mi-a sărutat mâna spunând: "Dacă v-aş fi rugat să faceţi asta poate că nu aţi fi făcut-o. Dar toată lumea a văzut că ceea ce aţi spus a fost ceva spontan şi aţi făcut prin lucrul acesta să se ridice prestigiul ţării noastre, prin ceea ce aţi arătat. Ce este românul? Românul la el acasă. Nu suntem ceea ce arată speculanţii de la televiziuni şi din presă". Îi invit încă o dată, pe cei care au posibilitatea să o facă, să vină să ne cunoască de Florii, la noi acasă, la Voroneţ!", a mai spus maica Irina, stareţa celebrei mănăstiri.