Documentar
Hramul 450 la Curtea Veche

Hramul 450 la Curtea Veche

Ciprian Apetrei, 25 Martie 2010

Bucureştii păstrează numeroase monumente de artă religioasă şi medievală, printre care o serie de biserici şi mănăstiri datând din secolul al XVI-lea, de când oraşul a devenit reşedinţă statornică a voievozilor munteni. Biserica "Buna Vestire" de la Curtea Veche este una dintre aceste bijuterii arhitecturale.

Printre cele mai importante monumente se găseau, în chip firesc, bisericile construite la vechea curte domnească (numită după părăsirea ei, în 1775, Curtea Veche), lăcaşuri din care se mai păstrează azi în fiinţă doar Biserica "Buna Vestire", numită în trecut "biserica domnească mare" sau "biserica de jos" spre a se deosebi de "biserica de sus" cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul construită în sec. al XVII-lea şi demolată în sec. al XIX-lea. În timp, Biserica "Buna Vestire" a primit şi hramul "Sfântul Antonie".

În documentele vremii

În Pisania Bisericii "Curtea Veche" se spune: "Această sfântă şi dumnezeiască beserică, unde se cinsteşte hramul Blagoveştenia preaslăvitei Născătoarii de Dumnezeu şi pururea Fecioarii Mariei, din temelia ei iastă zidită de bătrânul Mircea Vodă şi în urmă de fiiu-său, Pătraşcu Vodă cu Radu şi Mircea cel Tânăr, o au înfrumuseţat şi o au zugrăvit."

De asemenea, cronica Ţării Româneşti, redactată pe la mijlocul secolului al XVII-lea şi un document din 13 mai 1563 afirmă că Mircea Ciobanul este ctitorul bisericii domneşti din Bucureşti. Paternitatea domnitorului asupra lăcaşului este întărită şi de tabloul votiv aflat pe latura nordică a peretelui unde este pictat chipul său şi al Doamnei Chiajna. Pe lângă faptul că a ridicat această biserică, domnitorul a întreprins şi ample lucrări de restaurare la vechea reşedinţă domnească din Bucureşti.

Ştim cu certitudine că ctitorul celei mai vechi biserici din capitala României este domnitorul Mircea Ciobanul (1545-1554; 1558-1559). Mircea Ciobanul, fiul lui Radu cel Mare, a urcat pe tronul Ţării Româneşti la 17 martie 1545. Domnia lui a fost marcată de multe lupte pe plan intern, din cauza comploturilor şi uzurpatorilor. Acesta s-a căsătorit cu Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş, în iunie 1546. Dintre copiii lor menţionăm pe Radu, Petru cel Tânăr care i-au urmat la domnie, Mircea, Marina.

În 1550, domnitorul Mircea Ciobanul a fost trimis de către Poartă într-o expediţie împotriva lui George Martinutzzi, în Ardeal, expediţie eşuată, se pare. Din cauza expediţiei nereuşite şi a intrigilor, la 28 februarie 1554, sultanul semna ordinul de mazilire al domnitorului, iar în martie este îndepărtat de pe tron, trimis la Constantinopol şi de acolo expulzat în Etiopia.

El va recâştiga sprijinul Porţii, astfel că în februarie 1558 va reveni pe tronul Ţării Româneşti. În 1559, la 25 septembrie, Mircea Ciobanul trecea la cele veşnice.

Domnitor la 12 ani

Mircea Ciobanul a ctitorit în a doua domnie, în anul 1559, biserica domnească de la Curtea Veche, în care la sfârşitul lunii septembrie a aceluiaşi an a fost şi înmormântat. După moartea sa, înfrumuseţarea şi pictarea bisericii au fost făcute de fiul său, Petru cel Tânăr (1559-1569). Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, s-a căsătorit cu Elena Cherepovici la 22 august 1563, fiica unui dregător din Ardeal, sârb de origine. Căsătoria nu a durat decât cinci luni, astfel că în anul 1564 tânăra doamnă se întorcea acasă. În urma mariajului au avut o fiică pe nume Tudoriţa. Când a urcat pe tronul Ţării Româneşti, după moartea tatălui său în 1559, acesta avea numai doisprezece ani. Confirmarea de la poartă a primit-o la 24 octombrie 1559. Acesta a domnit sub tutela mamei sale, Doamna Chiajna, care avea legături puternice la Constantinopol întreţinute cu biruri grele. Dorind să intre în legături de rudenie cu familia Cantacuzinilor, Doamna Chiajna îşi va mărita una din fiice cu un membru al acestei familii, însă mariajul nu a durat, astfel că puternica familie a Cantacuzinilor a devenit un mare duşman al familiei domnitorului Petru cel Tânăr. După ce Doamna Chiajna a căzut în dizgraţia turcilor, la 31 mai 1568, Petru cel Tânăr a fost chemat la Constantinopol pentru plata tributului, dar după ce a predat plata, la 2 iunie, a fost arestat şi împreună cu mama sa au fost expulzaţi în Siria, apoi în Asia Mică. A trecut la Domnul, în oraşul Koneih, la 19 august 1569, se pare otrăvit. Piatra de mormânt se păstrează la Biserica "Schimbarea la faţă" din Koneih.

Plecăciune către ctitori

Hramul istoric închinat Bunei Vestiri al bisericii domneşti de la Curtea Veche a fost sărbătorit pentru prima dată în anul 1560 în timpul domniei lui Petru cel Tânăr. Astăzi, sărbătorim pentru a 450-a oară Hramul Bunei Vestiri la cea mai veche biserică a Capitalei noastre, unde ne plecăm înaintea ctitorilor care ne-au lăsat acest loc de închinare şi de slăvire a lui Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o Fiinţă şi Nedespărţită.

▲ Doamna Chiajna, adevăratul ctitor

Dacă privim cu atenţie cele prezentate mai sus ne putem da lesne seama că de fapt cea care a ctitorit biserica de la Curtea Veche este fiica marelui voievod moldovean Petru Rareş, Doamna Chiajna, soţia voievodului Mircea Ciobanul, care apare alături de voievodul muntean în tabloul votiv din biserica domnească de la Curtea Veche. Privind cu atenţie cele prezentate mai sus putem înainta ipoteza că în anul 1559, când s-a construit biserica, conducerea Ţării Româneşti era în mâinile Chiajnei deoarece Mircea Voievod s-a îmbolnăvit, iar la sfârşitul lui septembrie a şi murit. În al doilea rând, Petru cel Tânăr, când a preluat domnia în 1559, avea doar 12 ani, iar conducerea ţării a avut-o în continuare mama sa, Doamna Chiajna, care nu a făcut altceva decât să îşi continue lucrarea de ctitorire a bisericii domneşti de la Curtea Veche, înfrumuseţând-o şi pictând-o până la începutul anului 1560. Astfel, nepoata Sfântului Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei a adus spiritul ctitoricesc al Muşatinilor şi la Curtea Domnească de la Bucureşti.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!