Biserică şi societate
Idei pentru a clădi o credinţă puternică în Dumnezeu

Idei pentru a clădi o credinţă puternică în Dumnezeu

Cristina Sturzu, 22 Octombrie 2013

Din nefericire, mulţi oameni care au crescut în familii apropiate de Biserică se îndepărtează de credinţă odată ce ajung adulţi. Părinţii privesc cu inima sfâşiată cum copiii părăsesc corabia Bisericii, îndepărtându-se în apele tulburi ale lumii.

Şi totuşi, nu e obligatoriu ca lucrurile să stea aşa pentru toţi copiii şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate copiii voştri vor putea să-şi dezvolte o credinţă tare, credinţă care va dura şi va creşte pe tot parcursul vieţii lor. Iată câteva idei, descoperite într-o carte scrisă de dr. Kara E. Powell şi dr. Chap Clark şi intitulată „Sticky Faith: Everyday Ideas to Build Lasting Faith in Your Kids“ (Harvest House Publishers, 2011).

Conştientizaţi cât de important este propriul vostru exemplu în faţa copiilor. Felul în care vă exprimaţi şi vă trăiţi dumneavoastră credinţa are cel mai mare impact asupra copiilor voştri ca şi creştini decât orice alt factor. Aşa încât, rugaţi-vă în fiecare zi ca Domnul să vă ajute să deveniţi persoana care El vrea să deveniţi, astfel încât să fiţi un bun exemplu de trăire a credinţei în faţa copiilor. Spovediţi-vă, împărtăşiţi-vă regulat; faceţi ca propria relaţie cu Dumnezeu să fie cea mai importantă relaţie din viaţa voastră.

Învăţaţi-vă copiii ce anume înseamnă să aibă credinţă în Dumnezeu

Ajutaţi-i să observe diferenţa între a-şi pune nădejdea în Hristos şi a avea încredere în instinctele ori dorinţele lor. Încurajaţi pe fiecare copil în parte să se concentreze asupra relaţiei lui personale cu Dumnezeu, în primul rând, şi apoi asupra a cât de corect este stilul acesta de viaţă. Dacă se vor simţi la un moment dat copleşiţi de cât de mult trebuie să meargă la biserică, gândul la relaţia cu El îi va motiva să ţină aproape.

Iubiţi-vă copiii necondiţionat. Rugaţi-L pe Domnul să vă ajute să iubiţi copiii aşa cum îi iubeşte şi El: necondiţionat. Iubindu-i astfel, ei vor putea să înţeleagă mai bine şi să aprecieze iubirea lui Dumnezeu pentru ei, şi vor fi astfel mai aproape de a-L iubi ei înşişi.

Folosiţi-vă resursele cu înţelepciune. Arătaţi-le cum să administreze ei înşişi darurile pe care le-a dat Dumnezeu: timpul, banii, talentul, energia. De asemenea, lăsaţi-i uneori să vadă cum faceţi voi înşivă atunci când aveţi de luat o decizie şi ce diferenţă a făcut în viaţa voastră acea alegere, pe care aţi făcut-o în duh de rugăciune, încercând să faceţi voia Domnului şi nu doar pentru că „aşa vreţi voi“. Pe măsură ce copiii vă vor vedea preocuparea de a face alegeri în acord cu voia Domnului şi vă folosiţi resursele cu atenţie, ei vor deprinde nişte trăsături valoroase, care îi vor ajuta să trăiască sănătos şi să vadă cât de important e să-şi pună nădejdea în Hristos.

Ajutaţi-vă copiii să-şi descopere adevărata identitate

Încurajaţi-vă copiii să-şi clădească identitatea în jurul ideii că sunt fii iubiţi ai lui Dumnezeu, făcuţi după chipul Său, cu scopul de a ajunge la asemănare. Concentraţi-vă mai degrabă asupra formării unui caracter şi abia apoi asupra formării unui bagaj de cunoştinţe, decât invers. Învăţaţi-i să-şi dezvolte trăsături de caracter asemenea Mântuitorului şi sfinţilor, cum ar fi delicateţea, stăpânirea de sine. Ajutaţi-vă copiii să-şi dezvolte talentele cu care i-a înzestrat Dumnezeu şi să le folosească în viaţă, ca şi contribuţie a lor la binele lumii.

Vorbiţi cu copiii despre credinţă. Fiţi deschişi şi oneşti abordând discuţii în care să le povestiţi despre propria voastră călătorie pe calea credinţei. Vorbiţi despre propriile perioade în care aţi dus o viaţă departe de Hristos, despre îndoielile şi ispitele prin care aţi trecut. Arătaţi-le cum v-a ajutat Mântuitorul să treceţi prin încercări. Atunci când copiii vă vor vedea deschiderea de a vă expune gândurile şi sentimentele,  se vor simţi mai relaxaţi să vă împărtăşească propriile încercări. Ascultaţi cu atenţie şi fără a-i judeca atunci când vă vorbesc şi mai ales rugaţi-vă în timpul acestor conversaţii, pentru ca Domnul să vă călăuzească în aşa fel încât aceste discuţii să aibă folos duhovnicesc.

Încurajaţi-vă copiii să mediteze ei înşişi cu privire la credinţa lor. Deşi este foarte important să vă comunicaţi propriile opinii cu privire la credinţă, este extraordinar de important să aibă libertatea de a gândi critic asupra a ceea ce ei cred şi să ajungă la propriile concluzii. Copiii care doar îşi însuşesc credinţa părinţilor, fără a-şi pune întrebări şi fără a încerca să vadă ce înseamnă credinţa şi relaţia cu Hristos pentru ei, ajung deseori să considere faptul de a merge la biserică, spovedania, împărtăşania ca ceva impus şi vor încerca „să scape“, mai ales în condiţiile zilelor noastre. Încurajaţi-i cu întrebări care să le stârnească curiozitatea de a căuta şi de a primi ei înşişi răspunsuri de la Dumnezeu.

Ajutaţi-vă copiii să intreîn legătură cu alţi tineri

Încurajaţi-vă copiii să intre în asociaţii precum ATOR, ASCOR, ori chiar pe lângă bisericile care organizează activităţi cu tineri. Discuţii cu tineri de vârste diferite, activităţi caritabile cu aceştia le vor lărgi perspectiva asupra credinţei.

Ajutaţi-vă copiii să facă tranziţia de la liceu la facultate. A pleca la facultate, mai ales în altă localitate, poate fi un moment periculos pentru credinţa copiilor, mai ales dacă ei n-au fost pregătiţi să aibă o abordare creştină asupra începerii vieţii ca adulţi independenţi. Mulţi tineri sunt copleşiţi de toate posibilităţile care li se deschid în viaţă şi pot lua decizii distructive. Discutaţi cu tinerii despre sexul premarital, consumul de alcool, gestionarea timpului ori a banilor încă dinainte de a ajunge la acest moment al plecării de acasă. Sugeraţi-le să reia legături cu tineri cu care probabil că se vor fi întâlnit de-a lungul adolescenţei, dacă au participat la activităţi ATOR sau ASCOR, având în vedere că aceste relaţii sunt esenţiale pentru creşterea credinţei în perioada facultăţii.

Dar cel mai important, aveţi încredere în Mântuitorul şi în Maica Domnului în ceea ce-i priveşte pe copii. Copiii voştri vor avea urcuşuri şi căderi pe drumul credinţei. Rezistaţi impulsului de a-i controla şi de a le dicta ce să facă şi ce nu şi rugaţi-vă pentru ei zi şi noapte, rugându-L pe Iisus să lucreze în viaţa lor într-un mod care cu siguranţă că îi poate duce mult mai departe decât aţi putea voi, ca părinţi. Creaţi o relaţie pe toată viaţa cu copiii voştri, arătându-le că veţi fi lângă ei indiferent ce s-ar întâmpla.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!