Transilvania
Iisus Hristos, viaţa şi lumina lumii

Iisus Hristos, viaţa şi lumina lumii

IPS Mitropolit Laurenţiu, 14 Aprilie 2017

„Cât este de sfântă, cu adevărat, şi întru totul prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită..., în care Lumina cea fără de ani din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.” (Stihira a 7-a din Canonul Învierii)
Hristos a înviat! An de an, noaptea de Paşti ne aduce lumină și bucurie sfântă în viaţa noastră. Pentru această noapte de taină, „Praznic al Praznicelor și Sărbătoare a Sărbătorilor”, ne-am pregătit sufletește de-a lungul Postului Mare, hrănindu-ne cu lumina rugăciunii, a nevoințelor și a Sfintelor Taine, pentru ca, înveșmântați în „haina de nuntă”, să intrăm întru bucuria Domnului nostru.

Astăzi, cu toţii devenim „purtători de lumină” şi cu sufletele luminate suntem chemaţi să intrăm și să cinăm împreună cu Hristos cel Înviat la Sfânta Liturghie – ospățul ceresc al bucuriei nesfârșite a biruinței Lui asupra morții veșnice.

Învierea Domnului Hristos ne arată, tuturor, rostul dumnezeiesc al vieții noastre. Oricâte suferinţe am avea, oricâte încercări ar veni peste noi, oricât de mult am fi copleşiţi de necazuri, ziua de Paşti rămâne, pentru noi, lumină, speranţă şi mângâiere de la Hristos cel Înviat, dăruind un sens mântuitor tuturor încercărilor vieții noastre. Atmosfera aceasta plină de pace şi de fericire a acestei nopţi sfinte defineşte existenţa noastră de creştini. Astăzi, lumina pe care o purtăm în suflete şi bucuria acestui praznic strălucesc pe feţele noastre, iar mulțimea de făclii luminoase care înconjoară bisericile noastre umplu lumea întreagă de bucurie şi de încredere în ajutorul Celui care a pătimit, a murit și a înviat pentru noi. Cu smerenie și cu credință am venit, asemenea femeilor mironosițe la mormânt, ca să primim în inimile și în viețile noastre darul Luminii cerești, pe Iisus Hristos cel Răstignit și Înviat, și astfel, prin iubirea Lui mântuitoare, să ne putem ierta unii pe alții, să refacem comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii noștri.

Această realitate tainică a darului ceresc o trăim fiecare dintre noi încă de la începutul Slujbei de Înviere, când suntem chemaţi cu îndemnul: Veniţi de luaţi lumină! să ne aprindem lumânarea şi candela credinței din sfânta lumină de pe mormântul Domnului de la Ierusalim, şi să primim vestea cea bună a Învierii, proclamată prin Sfânta Evanghelie a Paştilor, pentru a deveni cu toţii vestitori ai bucuriei Învierii, cântând imnul biruinţei creştine: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

În acest miez de noapte bisericile noastre sunt pline de lumină. Cântările de la strană ne îndeamnă să ne împărtăşim din această lumină a praznicului, „curăţindu-ne simţirile, pentru a vedea pe Hristos strălucind din mormânt cu neapropiată lumină a Învierii”. Astăzi, când „toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt”, toţi am devenit „purtători de lumină” şi ca nişte „făclii de Dumnezeu luminate”, suntem chemaţi să primim Lumina lui Hristos, preaslăvind Paștile Sale cele veşnice.

Din Lumina Învierii se aprinde şi lumina sufletelor noastre. Astăzi vedem cu ochii cei tainici ai inimii că Dumnezeu este Lumină, iar în această lumină tainică sunt cuprinse toate frumusețile darurilor cerești împărtășite nouă: bunătatea, iertarea, iubirea milostivă, părinteasca purtare de grijă. Astăzi cunoaștem că păcatul şi lucrările celui rău ne-au despărţit și ne-au înstrăinat de lumina cea neapropiată a vieții Preasfintei Treimi.
Astăzi ne bucurăm cu adevărat că în acest întuneric al egoismului şi al morții în care zăceam cu toții a strălucit Lumina dumnezeiască prin Trupul răstignit şi înviat al Mântuitorului şi ne-a izbăvit pe noi de robia morţii şi a diavolului. Nu doar Pătimirile și Moartea Lui pentru noi ne copleșesc, ci, mai ales, faptul că, înviind El şi înălţându-Se la Cer, de-a dreapta Tatălui, rămâne împreună cu noi, în Taina Bisericii, până la sfârșitul veacurilor, prin Sfântul Duh, Care vine la noi ca Lumină plină de viaţă cerească, ca să ne ridice și pe noi la viața Lui, în Îm­părăția Lui.

Lumina Învierii este însăşi viața și iubirea lui Dumnezeu împărtășită nouă, oamenilor, care ni se arată ca lumină pentru a o vedea, pentru a o cunoaște şi a o înţelege ca fiind Izvorul a multe şi nesfârşite daruri cerești. Dragostea nemărginită a Ziditorului vrea să cuprindă și sufletele noastre prin frumuseţea Feţei Lui pline de Lumină.

Chipul plin de slavă al Mântuitorului, văzut de Sfinţii Apostoli pe Muntele Tabor, apoi de sfintele femei mironosiţe, după Înviere, ne vorbeşte despre dragostea vie şi personală a lui Dumnezeu pentru noi, despre o iubire care a venit la noi ca Lumină pentru a umple de sens viața noastră.

Astăzi înţelegem şi simţim cu toţii, mai mult ca oricând, că iubirea lui Dumnezeu este Lumina care ne dă putere să ne ridicăm din întunericul egoismului patimilor pentru a simţi dragostea Lui jertfelnică. Ştim acum că, doar umblând „întru Lumina Lui, vom vedea lumină” (Ps. 35, 9), şi, dacă vom merge „în Lumina Feţei Lui” (Ps. 88, 16), această Lumină a Învierii va deveni și pentru noi izvor de har și de sfințenie.
În această zi a Învierii toţi purtăm veşminte albe, luminoase şi cântăm cu bucurie cântarea baptismală: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”, mărturisind tuturor că Lumina Învierii ni se face veşmânt de har, care învăluie fiinţa noastră și ne arată ca fii ai Tatălui Ceresc. Lumina Învierii este însăşi frumuseţea Feţei lui Hristos, dăruită nouă ca bogăţie nesfârşită de daruri dum­nezeiești, fiind chemaţi, încă din această lume, să pregustăm frumuseţea și slava cea netrecătoare a veşniciei Împărăției lui Dumnezeu.

Să ne deschidem inimile întreolaltă

Dacă în lumea noastră pământească nimic nu poate exista fără lumină, prin care totul poate fi văzut şi perceput, tot aşa şi pentru noi, oamenii, care suntem ființe spirituale, fără Lumina Învierii, viaţa noastră rămâne în umbra morții. Lumina Învierii ne străluceşte nouă prin Trupul lui Hristos, în Sfânta Euharistie, şi prin Faţa Lui preacurată, pe care o vedem în sfintele icoane, în care se cuprind concentrat toate cuvintele Sale, întreaga Sa iubire mântuitoare pentru noi. Această frumuseţe a pătruns prin harul Sfântului Duh în sufletele noastre prin Taina Botezului, făcându-ne pe toți icoane vii ale lui Hristos.
Lumina Învierii, care sălășlu­iește tainic în sufletele noastre, o înnoim mereu prin împăr­tășirea cu Sfintele Taine, prin nevoințele duhovnicești, prin dobândirea virtuților, pentru a deveni mădulare vii şi martori ai Învierii Sale.

Lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca dar al iubirii dumnezeiești mântuitoare pentru noi, constituie mereu șansa unui nou început, precum și singura noastră nădejde în vremurile tulburi pe care le trăim. Așa cum, în această noapte a nădejdii și a bucuriei, ne-am aprins făcliile unii de la alții, iar lumina noastră a preschimbat noaptea în zi, tot astfel să ne deschidem inimile întreolaltă, să ne acordăm iertare și încredere, să refacem între noi comuniunea sufletească, întru care strălucește asemănarea noastră cu Dumnezeu. Să nu ne mai lăsăm cuprinși de judecăți și vorbe deșarte, de invidii, de dușmănii și de alte răutăți, care sapă prăpăstii adânci în inimile noastre, dar și între noi, despărțindu-ne pe unii de alții. Lumina harului mântuitor, care se revarsă astăzi peste întreaga făptură din izvorul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu față de noi, să cuprindă sufletele noastre, să le înnoiască; să vindece în adâncurile noastre rănile păcatelor, indiferența și uitarea să ne ridice viețile spre Domnul cel Înviat. Lumina Lui să devină măsura gândurilor, a cuvintelor și a faptelor noastre.

Astfel, luminați de harul Învierii, vom înțelege că viața noastră este darul lui Dumnezeu și o vom trăi ca o cale către Împărăția Lui cea veșnică. Viaţa noastră, a creştinilor, trebuie să fie o cale a luminii, o cale spre care priveşte pururea Faţa Domnului. Să nu uităm să căutăm, prin iubire milostivă, „Fața lui Hristos cel Înviat” în cel de lângă noi. Căci fiecare semen este o icoană a lui Dumnezeu întoarsă spre noi, care ne cheamă la bunătate, la blândețe, la răbdare, la facere de bine.

În bucuria noastră de acum, să nu uităm de cei aflați în suferințe, în necazuri, de cei îndoliați, de cei bolnavi din spitale sau de la casele lor, de cei singuri, de copiii orfani sau părăsiți, de cei săraci, dar și de toți cei care sunt împietriți de necredință. Tuturor acestora, harul Învierii Domnului să le fie sprijin și întărire, vindecare și mângâiere, lumină și mântuire.

Aceasta este ziua Învierii Domnului, ziua cea neînserată, „pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim în ea”. Cu toţii suntem astăzi în Ierusalimul ceresc, peste care slava Domnului a răsărit. Cu toţii săltăm şi ne bucurăm sufleteşte, căci întru Lumina Feţei Domnului nădăjduim că vom vedea Lumina vieţii veşnice.

Hristos cel Înviat este cu noi toţi! Pentru aceasta, vă adresăm tuturor îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care să ne însoţească mereu: „Privegheaţi! Staţi tari în credinţă! Îmbăr­bătați-vă! Întăriți-vă! Toate ale voastre în dragoste să se facă!” (I Cor. 16, 13). Hristos a înviat! Sărbători Fericite! La mulţi şi binecuvântaţi ani!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!