Moldova
„Iluminări din Nevăzut“ - expoziţie a studenţilor teologi ieşeni la Galeriile de Artă „Nicolae Tonitza“

„Iluminări din Nevăzut“ - expoziţie a studenţilor teologi ieşeni la Galeriile de Artă „Nicolae Tonitza“

13 Iulie 2018

Miercuri, 11 iulie 2018, a avut loc la Galeriile de Artă „Nicolae Tonitza” - Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Iaşi, vernisajul Expoziţiei de Artă Sacră „Iluminări din Nevăzut”, urmată de un workshop de activităţi iconografice, lucrări libere şi restaurări. Evenimentul a fost organizat de cadrele didactice şi studenţii de la specializarea Artă Sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

A fost prima expoziţie organizată de studenţii teologi ieşeni ce s-a desfăşurat în afara zidurilor Facultăţii de Teologie. Vernisajul expoziţiei a fost prezentat de pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”. Printre participanţi s-au numărat atât cadre didactice, cât şi studenţi şi absolvenţi de la specializările Artă Sacră şi Patrimoniu Cultural. Expoziţia va fi deschisă până pe data de 19 iulie.

Ce sunt „Iluminările din Nevăzut”

Inspiraţie, creaţie, restituire... În Arta laicizată factorii determinanţi ai acestor stări şi acţiuni se apropie de cei din Arta sacră, neidentificându-se în totalitate, deoarece îi întâlnim mai mult în sensul conservării şi restaurării unor realizări, pentru ca acestea să poată fi apreciate în continuare şi de alte generaţii. Cu alte cuvinte, aflăm destulă creativitate procedurală, cu tangenţe ştiinţifice, în cazul fiecărui obiect conservat-restaurat, pentru că problematicile întâlnite se pot asemăna, dar nu se identifică în totalitate.

În privinţa inspiraţiei şi creaţiei artistice, fiecare credinţă şi specific imagistic de Artă sacră îşi are invocări şi canoane caracteristice, care menţin reguli de bază. Cu toate acestea, referitor la Ortodoxie, există destulă libertate creativă, nu numai în cadrul lucrului cu forma în sine, ci şi în sens compoziţional. Practicarea artei de inspiraţie bizantină nu exclude cunoaşterea vizuală a altor exprimări religioase, chiar dacă accentul cade pe înţelegerea şi aprofundarea caracteristicilor iconografiilor ortodoxe, în miniaturi, icoane, picturi murale, obiecte de cult, ilustrări etc. Exprimând diversitatea fazelor de formare şi de exprimare a unor limbaje plastice, laice şi iconografice, ca şi străduinţe de salvare prin conservare-restaurare a unor bunuri bisericeşti, Expoziţia „Iluminări din Nevăzut” şi Workshop-ul aferent acesteia reunesc exemplificări din mai multe strădanii creative şi de enunţări privind aspecte de prezervări pentru icoane - lemn policrom şi cărţi - documente. Expozanţii şi participanţii la Workshop sunt studenţi şi absolvenţi de la licenţă Artă sacră şi master Artă sacră în Patrimoniul cultural, ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secondaţi de cadre didactice coordonatoare.

„Iluminări din Nevăzut” se referă cu precădere la Lumina spirituală, la energiile benefice care ne inspiră şi ne diriguiesc atitudinile şi acţiunile în sensuri pozitive, constructive ori creative şi recuperatorii de valori. Ele se pot însă exprima vizual mai evident prin intermediul unor reguli recognoscibile în timp şi în spaţiu, fapt care explică însăşi apariţia şi perpetuarea existenţei modelelor iconografice, în care Lumina Necreată, Aurele Persoanelor Sfinte sunt însăşi expresia iluminărilor dobândite de acestea pe parcursul vieţii terestre şi starea de transcendenţă pe care au căpătat-o apoi, în viaţa veşnică.

„Iluminările din Nevăzut” sunt mesajele pe care fiecare le putem avea la dispoziţie, dacă ne deschidem către ele, în funcţie de nivelele energetice cât mai înalte pe care ni le propunem, de menţinere în cugete şi în fapte a valorilor creştine, bazate pe iubire, credinţă şi speranţă. Binele, Frumosul şi Adevărul pot căpăta astfel nu numai forţa necesară de a avea câştig de cauză, ci şi valenţele unui mesaj multilateral, căci în funcţie de cum suntem şi ce facem avem şansa să exprimăm Lumina interioară şi exterioară, cel puţin la nivel terestru, stare de preluat ca ştafetă pentru cei care ne vor urma.

Disoluţia, dezintegrarea, descompunerea, chiar dacă fac parte din existenţă, se subsumează de fapt, în cele din urmă, Ordinii de ansamblu şi organizărilor cuprinse în ea, aspecte detectabile de la microcosmos la macrocosmos, pe toate nivele vizibile şi invizibile. Deoarece ceea ce putem vedea, cu ochii fizici, este infim faţă de nevăzutele aspecte şi taine care ne înconjură, să lăsăm Iluminărilor ce le primim liberul acces către sufletele, gândurile şi exprimările noastre, pentru a le susţine şi spori potenţialul regenerator, recuperator şi restaurator.

Efortul de a înţelege mai mult din profunzimile existente în ceea ce vedem sau chiar Arta de a vedea ne pot fi încununate nu numai prin Iluminările primite, ci şi de obţinerea stării de înţelepciune, care ne transmite că suntem doar o parte infimă, dar foarte importantă, dintr-un angrenaj în care trebuie să ne păstrăm în armonie, indiferent la ce nivel ne aflăm ori ne propulsăm.

Conceptual, în iconografie modelele sfinţeniei nu sunt monede de schimb, nu le creşte sau le scade cota valorică, conform pieţei şi intereselor subsidiare ei. Nu se supralicitează, nu se modifică valoarea lor intrinsecă, conform fluctuaţiilor unor dependenţe materiale. Nu se înlocuiesc, cu obstinaţie, ca în modă şi design, unde sunt absolut necesare variaţiile, pentru că modelele sfinţeniei se corelează atemporalităţii. Sunt imuabile, ca sens. Acesta nu se modifică, tocmai pentru a rămâne sfinţenia ca reper de raportare pentru evoluţia fiinţei umane, pentru ca aceasta să se poată dezvolta autoperfecţionându-se, nu numai pentru sine, ci şi în relaţie cu semenii şi cu mediul de existenţă terestru. Cu alte cuvinte, se vizează nu numai binele propriu, ci şi cel lărgit, al comunităţii. Astfel, fundamentul conceperii iconografice, expresie a unor învăţăminte creştin-ortodoxe, nu se modifică, nu se aliază modelor vizuale, pentru că ne transmite despre permanenţă într-un alt registru tainic, faţă de cele detectabile de către om.

În icoană imaginea ei ne vorbeşte despre transfigurare, căci fiinţa umană tinde să atingă, asimptotic, Dumnezeirea, propulsându-se într-o perspectivă inversă, autocuprinzându-se şi trăind efectiv starea iconografică, nu doar contemplând-o dintr-o realitate fizică, precum are ocazia în raport cu tabloul religios. În acesta primează ineditul imaginii, cu contraste şi tensionări, urmare a întrupării Mântuitorului Iisus Hristos; în icoană am trecut deja de faza terestră, pentru că Învierea ne-a oferit o altă optică, a existenţei în Veşnicie.

În ambele situaţii de vizualizări, ucenicia şi dezvoltarea celui care învaţă, nu numai în anii de şcoală, ci pe tot parcursul vieţii, trece prin similitudini de trudă formatoare faţă de redarea văzutului şi nevăzutului pe care îl percepe şi îl simte fiecare.

Iluminările se reflectă în rezultatele alegerilor de sensuri, opţiunilor de aprofundare şi străduinţelor repetat întreprise. Icoana, incluzând exprimarea Luminii Necreate, se referă din start la Prototipul Divin.

Este important pentru contemporaneitate ca icoanele, miniaturile, scrierile religioase şi obiectele de cult, plus alte bunuri culturale, îndeosebi cele autohtone, să se conserve şi să se restaureze, pentru că astfel nu se prezervă numai nişte valori patrimoniale, ci se susţine implicit şi ideea de continuitate a credinţei, împreună cu mărturisirea ei şi prin noi, iconografii. Sunt aspecte esenţiale pe care se structurează creaţia umană, în raport cu modelele insuflate de Creaţia Divină.

„Iluminări din Nevăzut” invită nu numai la introspecţii personale, ci şi la punerea în practică a remediilor care să ofere, odată cu liniştea şi mulţumirea de sine, dar şi în comunităţi, posibilitatea racordării, cu asiduitate, la ceea ce ne transmit şi ne îndeamnă să facem, în sens pozitiv, mesajele primite dinspre Energiile Benefice, Divine!

(Conf. dr. Georgeta Merişor Dominte, T. Rusu)


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!