Documentar
Imnele Cuviosului Efrem Sirul

Imnele Cuviosului Efrem Sirul

Alexandru Briciu, 27 Ianuarie 2011

Biserica pomeneşte astăzi pe Sfântul Cuvios Efrem Sirul, diacon, imnograf şi catehet al şcolilor de limbă siriacă din secolul al IV-lea. Din bogata operă păstrată în manuscris fac parte şi o serie de "imne", creaţii lirice speciale care au contribuit la răspândirea creştinismului în primele veacuri.

Creştinismul sirian din primele secole este unul liric, prin excelenţă. Traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, diac. Ioan I. Ică jr., afirmă că în şcoala siriană "e o altă teologie poetico-simbolică - total diferită de cea greacă sau latină, ori de producţiile "teologice" moderne - care poate oferi o posibilă paradigmă alternativă pentru creştinismul viitorului". Numim astăzi "imne" omiliile în versuri cu strofe şi refren ("madrashe"), reprezentate în practică prin cântarea versurilor de către cor sau solist şi intervenţia credincioşilor cu un refren, totul într-o structură prozodică precisă.

"Imnele Arătării"

În anul 2011, închinat de Biserica Ortodoxă Română Tainelor Sfântului Botez şi Sfintei Cununii, se cuvine să ne oprim asupra "Imnelor Arătării", "un extraordinar şi plin de virtuozitate comentariu teologico-poetic, în acelaşi registru tipologic, al Tainelor iniţierii creştine", cum le numeşte traducătorul. "Ele sunt o mărturie unică a realismului simbolic sacramental şi a spiritualităţii baptismale într-una din cele mai vechi Biserici ale creştinismului, Biserica siriană, al cărei inegalabil glas a fost Sfântul Efrem. "Harfă a Duhului", diaconul imnograf şi catehet din Nisibis şi Edessa se revelează a fi nu numai cel mai fascinant şi fabulos poet creştin din toate timpurile, dar şi unul din cei mai profunzi teologi ai tradiţiei creştine", încheie diac. Ioan I. Ică jr.

Cu refrenul "Laudă Ţie de la turma Ta în ziua arătării Tale!" răsunau în bisericile siriene versurile "lui Mar Efrem, la Arătare": "Cerul s-a deschis, apa a strălucit, porumbelul s-a pogorât, glasul Tatălui, mai puternic decât tunetul, a coborât de sus şi a spus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit!" [Mt. 3, 17]. Îngerii vesteau, iar pruncii săltau strigând: "Osana!"".

"Binecuvântat

Cel ce în ape a şters păcate nenumărate!"

În perioada de început a creştinismului, cu ziua Bobotezei începea o nouă viaţă pentru neofiţi, care primeau, la praznic împărătesc, baia naşterei celei de-a doua prin Sfânta Taină a Botezului. Aceştia erau întâmpinaţi în baptisteriu de cuvintele imnelor Sfântului Efrem Sirul: "Coborâţi şîn apăţ, fraţii mei însemnaţi, îmbrăcaţi pe Domnul nostru [Ga. 3, 27] şi amestecaţi-vă cu neamul Său! Căci este Fiul Celui de neam mare, cum a spus în parabola Sa [Lc. 11, 22]". Dialogul eclesial continua cu refrenul credincioşilor: "Binecuvântat Cel ce în ape a şters păcate nenumărate!", urmat de versurile imnografului: "Din înalt vine Firea Lui şi din adânc Haina Lui legată pentru totdeauna de haina celui ce îşi dezbracă acum haina sa [Col. 3, 9]. Şi voi să dobândiţi acum din ape de la El haină care nu se învecheşte şi nici nu se strică, haină care pe cei ce o poartă îi îmbracă în veşnicie".

Veşmântul ceresc al celor uniţi cu îngerii

Iată imaginea Sfintei Taine a Botezului în Biserica siriană de secol IV: "Preotul binecuvântat e un mijlocitor între cele două părţi: un contract se încheie înaintea lui; mijlocitor al Domnului său, e un chezaş din mijlocul nostru. Dumnezeirea şi-a amestecat aluatul în apă. Plămada trupului alcătuit din ţărână a atras la ea aluatul şi

l-a frământat cu Dumnezeirea". Iar neofitul era privit drept "cel mic care s-a îmbrăcat în Cel ce ridică în apa [Botezului] toate, chiar dacă e slab în ochii nebunilor, e mare pentru veghetori şîngeriţ, fiindcă e îmbrăcat în Măreţia şlui Dumnezeuţ. [...] Cine e mare să se facă mic, ca, mic fiind, să crească prin El! Să se asemene Celui Preaînalt, Care S-a făcut cel mai mic; S-a făcut mic şi i-a făcut mari pe toţi. Cel de jos, care s-a îmbrăcat în apă în Cel Înalt, poate fi dispreţuit, dar a-l cerceta e lucru mare; căci în el locuieşte Cel Preaînalt". Chemarea catehumenilor în baptisteriu aminteşte de veşmântul ceresc al celor uniţi cu îngerii: "Coborâţi, fraţilor; îmbrăcaţi-vă în scăldătoare în Duhul Sfânt şi uniţi-vă cu făpturile duhovniceşti şîngeriiţ care slujesc Dumnezeirii. Căci Ea e Focul ascuns care însemnează turma Ei cu cele Trei Nume ale Celui ce este Duh [In. 4, 24], Nume care înspăimântă pe cel rău".

Invocarea versificată a Mântuitorului Hristos în imnele Sfântului Efrem Sirul este de o frumuseţe aparte: "Minune! Cel ce curăţeşte toate S-a pogorât şi S-a cufundat în apă. Mările fericesc râul în care Te-ai botezat, şi apele cerului sunt pline de invidie că nu s-au învrednicit să fie scăldătoarea Ta. Minune, Doamne, şi acum: că deşi izvoarele sunt pline de apă, numai Apa Botezului poate aduce iertare. Puternice sunt oceanele cu apele lor; dar prea slabe ca să aducă iertare. De se sălăşluieşte puterea Ta, Doamne, într-un lucru dispreţuit, el se face cinstit, aşa cum un pustiu se umple de popor atunci când se aşază în el un împărat. Prin Puterea Ta, Apa s-a făcut biruitoare asupra păcatului care a fost înghiţit de viaţă".

Îndoită cunună a Bisericii

Ziua Botezului găsea Biserica în haină de sărbătoare: "Mulţumeşte, fiică şBisericăţ, pentru că ai îndoită cunună! Templele tale şi copiii tăi se bucură; iată sfinţirea templelor tale prin slujbe şi sfinţirea copiilor tăi prin ungere! Fericită eşti tu; căci sunt două începuturi deodată: asemenea Slavei care pogoară peste lăcaşurile tale coboară şi Duhul asupra copiilor tăi". Ziua Epifaniei Domnului reproducea, în versuri, icoana Sfintei Treimi: "Mare minune e în turma ta şBisericăţ: îngeri împreună cu cei vii. Trei Păstori sunt lângă curgerea apei, Doi nevăzuţi şTatăl şi Duhulţ şi Unul văzut şHristosţ, Care botează. Fericit cel botezat în izvorul lor! Căci Trei Braţe l-au sprijinit şi Trei Nume l-au păzit".

"Laudă Domnului praznicului nostru!"

În încheierea unui astfel de imn, Sfântul Efrem se adresează celor nou-botezaţi, care, după tradiţie, erau îmbrăcaţi în haină albă: "Pe voi, cei curaţi de orice prihană, să vă păzească puterea veşmintelor voastre albe.

Iar pe mine, slujitorul vostru al tuturor, să mă izbăvească rugăciunea voastră a tuturor! Poetului, ostenit de cuvinte, să i se dea dezlegare din milostivire! Învăţătorului, ostenit de vorbe, să i se dea iertare din bunătate! Preotului, ostenit de botezare, să-i vină cununa de la dreptate! Din gura noastră, a tuturor împreună, a celor de jos şi a celor de sus fără deosebire, îngeri, heruvimi şi serafimi, botezaţi, însemnaţi şi ascultători, să strigăm cu glas tare: "Laudă Domnului praznicului nostru!"".

" Mările fericesc râul în care Te-ai botezat, şi apele cerului sunt pline de invidie că nu s-au învrednicit să fie scăldătoarea Ta. Minune, Doamne, şi acum: că deşi izvoarele sunt pline de apă, numai Apa Botezului poate aduce iertare. Puternice sunt oceanele cu apele lor; dar prea slabe ca să aducă iertare."

Sf. Efrem Sirul


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!