Timp liber
Incredibila Londră

Incredibila Londră

Felix Nicolau, 09 Septembrie 2011

Londra este un megalopolis de 10 milioane de oameni, dacă ţinem cont şi de cei care fac naveta câte 200 km dus şi 200 km întors zilnic. În comparaţie cu Parisul şi Roma pare mai liniştit, mai elegant. Multiculturalismul este şi aici în floare, englezilor alăturându-li-se oameni cu origine în Pakistan, Bangladesh, Irlanda, China etc.

Arhitectura istorică este mixată incredibil cu cea de ultimă generaţie. De exemplu, Gherkin arată ca o minge de rugby din sticlă şi oţel, iar încă nefinisatul The Shard pare o piramidă infinită cu vârf de zigurat.

Eu zic să începeţi vizitarea urbei de lângă Parlamentul amplasat chiar pe malul Tamisei şi străjuit de renumitul turn cu ceas Big Ben. În spatele lor se află Westminster Abbey, care merită vizitată în pofida tarifului de 20 de lire. O să descoperiţi înăuntru o pădure de statui de regi şi aristocraţi. Catafalcuri peste catafalcuri. La fel de captivant este şi Colţul Poeţilor, unde sunt înmormântaţi unii dintre cei mai faimoşi oameni de litere englezi, încă de la 1400. La ieşire, o să treceţi peste placa tombală a cinicului Sir Winston Churchil.

Neapărat să ţineţi un discurs în parc

În preajmă aveţi Palatul Buckingham, sediul familiei regale. Parte din el se poate vizita, aşa că, dacă doriţi să vizionaţi cadourile primite de regi, precum şi caleştile de încoronare, alăturaţi-vă unei cozi respectabile.

În caz că sunteţi mai vegetarieni, v-aş sfătui să traversaţi parcul St. James, cu pajiştile, pelicanii şi raţele lui. Ieşiţi lângă memorialul reginei Victoria, o coloană cu statuia aurită a reginei în vârf. De altfel, regina Victoria are mai multe statui decât a avut Lenin. Apoi, dacă nu aveţi chef să asistaţi la schimbarea gărzii călare, plonjaţi în Hyde Park. Aici trebuie căutat neapărat Colţul Vorbitorilor, Speakersâ Corner, locul în care oricine poate ţine discursuri despre orice în faţa unui public amuzat şi pus pe şotii. Eu am avut ghinion - în locul vorbăreţilor, am dat peste o mare de pakistanezi cu steaguri şi fulare care sărbătoreau de mama focului victoria unei echipe de fotbal. Asta în timp ce alţi musulmani, la câţiva zeci de metri distanţă, îşi făceau rugăciunile îngenuncheaţi pe covoraşe...

E posibil să vă simţiţi niţel rătăciţi. Aveţi două soluţii: sau urcaţi într-un autobuz roşu, etajat, şi faceţi turul centrului, sau vă suiţi în Londonâs Eye, roata imensă, prevăzută cu cabine din sticlă, de unde o să vedeţi tot ce e de vizitat.

E foarte rentabil să alergaţi cu funcţionarii

În apropiere este Saint Paulâs Cathedral, despre care se spune că ar fi o replică a Sfântului Petru din Roma. Eu am găsit-o ceva mai mică şi mai puţin bogată în piese de artă. Merită însă să urcaţi culoarul vertical, sufocant de strâmt, care duce la cupolă.

După ce priviţi Londra de sus, descocoţaţi-vă şi treceţi podul peste Tamisa către galeriile Tate. În clădirea aceasta faraonică, în formă de furnal dreptunghiular din cărămidă, se află specimene interesante, chiar ciudate, de artă contemporană.

Nu strică să faceţi o plimbare de-a lungul cheiurilor Tamisei. Numai să ţineţi stânga, pentru că altfel o să vă pună la pământ sutele de funcţionari ieşiţi la jogging în pauza de masă. E o modă să alergi prin aerul poluat şi prin aglomeraţie, chiar dacă, întors la birou, n-ai duşuri şi nu-ţi rămâne decât să te ştergi cu tricoul...

Tot lângă râu se află şi teatrul Globe, unde Shakespeare a fost dramaturg şi apoi acţionar. Clădirea este o reconstrucţie aproximativă, finanţată de un american, iar la momentul actual este singura acoperită cu stuf, pentru că, în urma marilor incendii, acest gen de material a fost interzis. Dacă achitaţi biletul de intrare, veţi fi introduşi într-un grup călăuzit de un ghid şi o să asistaţi la repetiţiile actorilor. Tot acolo există cabine audio, unde voci celebre recită fragmente din piesele shakespeariene. Ba vi se oferă şi un fel de karaoke, întrucât aveţi posibilitatea să vă înregistraţi în timp ce lecturaţi pasaje din piese renascentiste.

Briceagul egiptean de 2.000 de ani

Acum traversaţi din nou râul, de data aceasta pe Tower Bridge, faimosul pod care frânge şoseaua în două pentru a face loc vapoarelor. Nici n-apucaţi să-i studiaţi bine mecanismele, că o să vă şi treziţi la Turnul Londrei. Care nu e un simplu turn, ci un fel de fortăreaţă, unde mulţi prinţi şi aristocraţi şi-au găsit moartea sau torturile. Astăzi mai puteţi vedea armuri, corbii gărzii şi mai cu seamă bijuteriile coroanei. Astfel, o să constataţi că regii îşi spălau picioarele în minicăzi de aur masiv, lucrate superb, sau că îşi scobeau măselele cu scobitori din fildeş ferecate şi ele în aur.

Nu se cuvine să plecaţi din oraş până nu intraţi la British Museum. Intrarea e gratuită, iar colecţiile de pictură, sculptură, ceramică, broderie, pergamente şi chiar animale sunt impresionante. Cam tot ce a adunat cu forţa Imperiul Britanic în existenţa sa. Până şi statuile ce compuneau frezele Partenonului atenian se află aici. La fel şi mumii, dragoni uriaşi din fildeş şi pietre preţioase, dar şi un briceag egiptean prevăzut cu scobitoare, vechi de mai bine de 2.000 de ani.

O altă zi vă trebuie ca să absorbiţi minunile de la pinacoteca National Gallery. Ca să aveţi un reper, întrebaţi de Trafalgar Square. Când o să vedeţi coloana cu mareşalul Nelson în vârf şi cu patru lei imenşi la bază, să ştiţi că aţi ajuns. Intrarea la muzeu este liberă, iar înăuntru, numai delicatese: Da Vinci, Rubens, Caravaggio şi tot aşa până la Monet, Manet, Cezanne ş.a.m.d.

Şi de acum încep plimbările. Mai întâi prin zona Temple Inn, secular cuib al avocaţilor. Strecurându-vă printre casele vechi, înghesuite şi burduşite cu dosare, o să aveţi impresia că sunteţi într-un roman de Dickens. Într-o curte interioară, pitită printre clădiri, o să descoperiţi şi biserica avocăţimii. Veche de secole, ea a fost distrusă de bombardamentele germanilor. Refăcută, ea adăposteşte o serie de chipuri ciudate, strâmbe şi încruntate, montate pe ziduri, dar şi statui tombale ale unor cavaleri. Unele au 900 de ani vechime! Vremuri nobile, când avocaţii erau şi cavaleri războinici, deci bărbaţi...

Londra de azi

Şi ca să încheiaţi cu imaginea Londrei actuale, de la Temple Inn, pe străduţe, o să ajungeţi în zona Soho, faimoasă pentru viaţa ei de noapte. Ziua însă e doar o arie paşnică, cu trotuare înguste şi clădiri şterse, cu un etaj, însă vechi. În vecinătate se află cartierul chinezesc, unde totul este mai ieftin şi mai puţin durabil. O să-l recunoaşteţi după porţile înalte şi colorate din lemn, amplasate la capătul a patru străzi. Dacă vă place raţa friptă şi caramelizată, aţi găsit paradisul! Cred că am văzut în vitrine un milion de raţe de culoarea cangurului topit. Ceea ce nu e vesel deloc.

Promenada de adio trebuie făcută de-a lungul străzii Oxford. Numele pare să indice o arteră elegantă. Nu e chiar aşa, decât dacă sunteţi înnebuniţi după shopping. Ca să ajungeţi la sediul BBC, care se află la un capăt al străzii, nu aveţi altă soluţie decât să luptaţi cu valul de oameni ieşiţi de la cumpărături de haine. Aşa că mai bine abandonaţi. Peretele de sticlă în potcoavă de la BBC se vede, în fond, şi de la distanţă...


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!