Editorial
Indiferenţă sau fidelitate faţă de valorile credinţei?

Indiferenţă sau fidelitate faţă de valorile credinţei?

Constantin Stoica, 08 Ianuarie 2014

2014 a fost declarat de Sfântul Sinod  Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Astfel, în noul an în care am intrat de câteva zile, noi, cler şi credincioşi, avem oportunitatea să medităm mai întâi la importanţa şi semnificaţia duhovnicească în plan personal şi comunitar a celor două Sfinte Taine.

Spovedania sau pocăinţa este Taina prin care primim harul iertării păcatelor noastre şi avem şansa renaşterii spirituale. Căinţa sau părerea de rău pentru păcatele săvârşite şi dorinţa de îndreptare sau de a nu mai repeta greşelile noastre trebuie să reprezinte punctul de pornire pentru a descoperi prin credinţă iubirea şi îndurarea divină. În Sfintele Evanghelii toate actele de pocăinţă se termină printr-un festin (Zaheu şi Matei vameşii, pilda fiului risipitor). Iertarea este întotdeauna asociată cu bucuria. Pocăinţa este şi un act de umilinţă. Cu cât ne căim mai mult, cu atât vom face mai mult loc milostivirii divine şi lucrării harului în fiinţa noastră.

Prin Sfânta Împărtăşanie, strâns legată de Sfânta Spovedanie, ne unim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Harul primit prin această Sfântă Taină lucrează în inimile noastre pe măsura pregătirii şi deschiderii sufleteşti, cu alte cuvinte, pe măsura credinţei noastre. Sfinţii Părinţi ne învaţă că prin Sfânta Împărtăşanie nu atât noi Îl primim pe Hristos, ci mai ales Domnul ne primeşte pe noi, pentru că ne iubeşte aşa de mult. Dacă a crede înseamnă a te sprijini pe Hristos, prin unirea cu Trupul şi Sângele Domnului îi încredinţăm lui Iisus problemele, grijile şi neliniştile noastre. Astfel, Sfânta Împărtăşanie va aduce pacea şi bucuria în inimile noastre în locul stării de nesiguranţă şi stres, care afectează viaţa duhovnicească, de multe ori chiar sănătatea sufletească şi trupească.

În plan comunitar, receptarea corectă a celor două Sfinte Taine conform învăţăturii de credinţă ortodoxă, solicitarea lor mai des, nu doar la marile sărbători creştine şi uneori doar formal, reprezintă cel mai eficient remediu împotriva indiferenţei şi individualismului societăţii contemporane. În acelaşi timp, cele două Sfinte Taine ne ajută foarte mult în lupta noastră cu rutina în viaţa duhovnicească; ne ajută să înţelegem că a fi creştin înseamnă a ne strădui permanent să ne împropriem valorile credinţei şi să ne manifestăm ca atare în societate.

Tot anul acesta, 2014, avem posibilitatea de a medita la modelul de credinţă jertfelnică al Sfinţilor Martiri Brâncoveni la împlinirea a 300 de ani de la mucenicia lor pentru credinţa în Hristos. Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu (1688-1714) reprezintă un exemplu admirabil de conducător creştin înţelept şi devotat întru totul poporului său, soţ şi tată iubitor, rafinat om de cultură şi artă. Moştenirea istorică, spirituală şi culturală brâncovenească fascinează şi ne ajută să înţelegem importanţa preţuirii valorilor noastre perene naţionale pentru a şti ce trebuie să facem în viitor.

În concluzie, asemenea anilor anteriori, în care ne-au fost propuse spre meditaţie teme de mare importanţă pentru viaţa noastră, ca Sfântul Botez, Sfânta Cununie, Taina Sfântului Maslu (îngrijirea bolnavilor), Sfânta Scriptură, Sfânta Liturghie, viaţa şi activitatea unor sfinţi de referinţă ai Bisericii, precum Sfântul Apostol Pavel, Sfinţii Capadocieni şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, sau opera de excepţie a părintelui Dumitru Stăniloae, în 2014 avem prilejul unor noi momente de bucurie prin aprofundarea învăţăturii şi semnificaţiilor teologice, pastorale şi duhovniceşti multiple ale Tainelor Spovedaniei şi Împărtăşaniei, precum şi prin rememorarea vredniciilor Sfântului Martir Voievod Constantin Brâncoveanu,  domnitor de referinţă pentru istoria şi cultura românească, şi ale celorlalţi membri ai familiei sale.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!