Infertilitatea poate fi înlăturată prin diagnostic şi tratament corect

O problemă foarte serioasă cu care multe cupluri se confruntă este infertilitatea, adică imposibilitatea de a avea copii. Sursă a numeroase frustrări, sentimente de vinovăţie şi conflicte familiale, infertilitatea duce de multe ori la depresii grave ale femeii, în special, şi uneori, ale ambilor parteneri.

Infertilitatea se manifestă fie prin lipsa apariţiei unei sarcini, în cursul a doi ani de convieţuire a celor doi soţi, fie prin pierderea repetată a sarcinilor la diferite vârste de gestaţie. Tratamentul, posibil de cele mai multe ori, depinde de corectitudinea diagnosticului şi de acurateţea cu care s-a stabilit cauza determinantă.

Dacă vă aflaţi în una din situaţiile amintite, luaţi un bilet de trimitere de la medicul de familie către un cabinet de ginecologie.

O primă consultaţie va constata, în primul rând, dacă există sau nu malformaţii sau o patologie genitală depistabilă clinic, de exemplu: agenezii congenitale ale organelor genitale, sindroame genetice (Sindromul Turner), uter dublu, uter infantil, tumori uterine sau ovariene, infecţii genitale severe cu modificări decelabile clinic de tip piosalpinx (trompa uterină obstruată, dilatată, cu conţinut purulent) hidrosalpinx (trompa uterină obstruată, dilatată, cu conţinut lichidian, format de obicei după vindecarea unui piosalpinx).

Rareori depistăm aceste leziuni la prima consultaţie. De obicei, examenul clinic este normal, iar din discuţia cu pacienta încercăm să aflăm date importante legate de cei doi parteneri care

ne-ar putea orienta către una dintre cele mai frecvente cauze de infertilitate. Dacă pacienta mai are copii sau sarcini pierdute poate fi vorba despre obstrucţie tubară, survenită în urma naşterilor sau pierderilor de sarcină complicate cu infecţii genitale, iar dacă nu a avut nici o sarcină şi nici un episod infecţios genital înseamnă că este posibil ca partenerul să fie cauza sau pacienta să prezinte o anovulaţie cronică, ce se impune a fi explorată în colaborare cu endocrinologul.

Sunt necesare investigaţii complete

Un interogatoriu minuţios şi atent coroborat cu datele examenului clinic complet ne vor dirija către una din numeroasele cauze posibile din care noi am enumerat doar pe cele mai frecvente. Pentru confirmare vom avea nevoie de o serie de investigaţii: spermograma şi spermocultura soţului, curba menotermică, dozări hormonale (estrogeni, progesteron, FSH, LH, prolactină, testosteron, hormoni tiroidieni), TSH, investigaţii imagistice (ecografii, histerosalpingografii), laparoscopii diagnostice etc. Marele dezavantaj al tuturor investigaţiilor şi tratamentelor pentru infertilitate este costul lor ridicat, dar şi faptul că necesită respectarea unor etape bine definite care cer timp, multe proceduri neputând fi efectuate decât în anumite perioade.

Este nevoie de multă răbdare şi perseverenţă pentru a trata o infertilitate, atât din partea pacientei, cât şi din partea medicului ginecolog pentru că aceste cazuri nu se rezolvă din două-trei consultaţii. De foarte multe ori, cauzele sunt combinate şi nu de puţine ori suntem nevoiţi să tratăm atât femeia, cât şi partenerul său.

Tratamentul, laborios şi costisitor

Tratamentul, laborios, adaptat fiecărui caz în parte, depinde de factorul cauzal incriminat: stimulare ovariană şi inductori de ovulaţie, instilaţii utero-tubare pentru dezobstrucţia trompelor, tratamentul infecţiilor genitale la ambii parteneri, tratamentul unor boli asociate cu repercusiuni asupra fertilităţii (adenoame hipofizare, boli tiroidiene, afecţiuni neurologice, diabet). În cadrul tratamentului, uneori, se impune necesitatea unei intervenţii chirurgicale, şi anume laparoscopia diagnostică, dar şi intervenţională în cadrul căreia se vor examina direct organele genitale interne şi în funcţie de leziunile descoperite se va interveni în măsura posibilităţilor pentru rezolvarea lor (ex: liza aderenţelor peritubare, neosalpingostomii, excizia leziunilor de endometrioză sau a fibroamelor subseroase etc).

Trombofiliile pot duce la eşec terapeutic

Un caz particular în cadrul acestei patologii îl reprezintă trombofiliile, asociate, de obicei, cu sarcini oprite în evoluţie la diferite vârste de gestaţie, şi cu avorturi spontane repetate (uneori femeia relateză câte 5,6 pierderi de sarcină în antecedente). Este o situaţie dramatică, de multe ori sarcina evoluând în parametri normali până în trimestrul doi sau trei, când mama nu mai simte copilul mişcând, iar medicul este pus în neplăcuta situaţie de a confirma absenţa mişcărilor de cord fetal ecografic, deci moartea „in utero“ a fătului.

Vestea îmbucurătoare este că în prezent acest sindrom poate fi diagnosticat şi în Iaşi, prin dozarea anticorpilor anticardiolipinici şi antifosfolipidici şi, ca urmare, va putea fi şi tratat, cu toate că tratamentul este foarte scump (constă în administrarea preconcepţională, dar şi pe toată perioada sarcinii a unui anticoagulant: Enoxaparină 40 ui pe zi, cât şi a unui agent antiagregant plachetar şi anume aspirina, în doze mici, de 80 mg pe zi).

Pe măsura progresului în domeniul cercetărilor medicale, dar şi la nivel economic şi financiar în cadrul sistemului de sanătate, atât public, cât şi privat, se constată o creştere a capacităţii noastre de a identifica factorul determinant în cazul majorităţii cazurilor de infertilitate, cu consecinţă directă asupra eficienţei terapeutice.

Există şi situaţii când suntem nevoiţi să ne dăm bătuţi, cel puţin pe plan local şi să trimitem pacienta în centrele de fertilizare in vitro din ţară, unde, de asemenea, se obţin rezultate încurajatoare.

Închei articolul de azi sperând că v-am convins cât de preţioasă este sănătatea reflectată în capacitatea fertilă, cât de uşor se poate pierde atunci când suntem neglijenţi (şi ne expunem riscului infecţiilor genitale sau nu ne urmărim corect sarcina o dată apărută) şi cu cât efort se poate recâştiga acestă fertilitate, în cazurile fericite când acest lucru este posibil.