Oltenia
Influenţa grecească în onomastica românească

Influenţa grecească în onomastica românească

Prof. Univ. Dr. Magda Jianu, 11 Septembrie 2017

În limba română, au intrat din limba greacă termeni utilizați atât ca nume de familie, cât și ca nume de botez. Între acestea amintim, de exemplu, masculinele cu finala -a, precum: Sava (din ind. Sabbas), Anania (din ebr. Hananiah, tradus: pe care Dumnezeu, în mila lui, l-a dăruit), Kosma (din gr. Kosmos/ordine, podoabă), Kuza (reducția de la Kantakuzinos), Nikita (gr. Nikitas/învingător). Alte masculine cu finala -ă au intrat prin filieră slavă: Dănilă (din Daniel/Daniil), Samoilă (Samuel), Rafailă (Rafael). De asemenea, finala -eos din greacă a devenit -ei în onomastica slavă, de unde româna a preluat nume ca: Andrei, Doroftei, Macovei, Matei, Timotei. Menționăm că unele nume sunt înregistrate cu două variante funcționale: Anton/Andon, Constantin/Constandin, Pandele/Pantelimon.

Pentru a evidenția rolul pe care l-au exercitat numele grecești asupra sistemului onomastic românesc, prezentăm câteva dintre cele mai frecvente unități, precizând sensurile și statutul pe care îl au în româna actuală (nume de botez, nume monahale și/sau patronimice): Antipa, însemnând în locul tatei, este utilizat rar și apare, în special, ca nume de familie; Atanasie, care se traduce nemurire (de la Thanatos/moarte), apare ca prenume (de la care s-a format hipocoristicul Sică) și foarte rar ca nume de familie, pentru care se cunosc variantele: Atanase, Tănase, Tănăsescu, dar și Tase (o reducție de la numele de bază); (H) Ariton, cu sensul de înviere, a fost utilizat ca prenume în secolul al XIX-lea și la începutul sec. XX (sunt cunoscuți lingviștii Hariton Tiktin și Ariton Vraciu), apoi s-a specializat ca patronimic.

Numele de familie

Sunt exclusiv nume de familie: Arhip, cu sensul care conduce un cal, Arghir (argint), Carp (fruct), Conachi (măgulire), Copos (chel), Despot (stăpân; termenul apare și ca adjectiv, cu sensul de tiran). Despina este un epitet luat de fiica sau soția unui despot, fiind întâlnit astăzi ca prenume feminin), Gaspar (vistier; termenul se înregistrează și în iraniană, fiind unul din cei trei magi care I s-au închinat lui Iisus în Betleem; în limba română, apare cu grafia Gașpar), Glicherie (dulce; sensul de bază motivează și denumirea lichidului glicerină), Lambru (de la verbul lambo/a lumina, a străluci; formele Lambrior, Lambrino sunt derivate tot de la acesta), Parhon provine din Partenie (gr. virginal). Totodată, intră în aceeași categorie Platon, format de la adjectivul plat, termenul fiind utilizat pentru prima dată ca poreclă a celebrului filosof grec (apare astăzi ca patronimic în anumite zone din Ardeal, în special în județul Harghita), Trofin, care înseamnă nutritor, nutrit, Vlasie, cu sursă în latinescul Blasius (bâlbâit, șontorog), generând și numele de familie: Vlas, Vlase, Vlasie.

Numele monahale

Sunt utilizate în special ca nume de familie și, rar, ca nume monahale: Arsenie, cu sensul de bărbat (a devenit cunoscut prin ieromonahii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc), Gherasim (dar de onoare), Eftimie (voie bună), Elefterie (liberal, generos, provenit de la lefter/fără), Calist (prea frumos; a format numele Calistrat, Calistru, Calistița), Chir, Chira/Kir, Kira (domn, doamnă; apar cu variantele derivate: Chirion, Chirilă, Chiriță, Chirițescu, Chirița, Chiriac, Chirovici, utilizate ca nume de familie; precizăm că femininul Chiralina este un compus din Chira și Elena), Palamon (mână), Panaghiot (prea sfânt), Spiridon (cu sensul de paneraș; substantivul apare cu formă redusă în prenumele Spiru și în toponimul Dealul Spirii), Stratilat (general), Straton (oaste), Stavru (cruce).

Sunt cu precădere nume de botez și, uneori, nume monahale: Cleopatra (gloria tatălui), Ecaterina, care provine din masculinul Ekateros, Ekatos, însemnând care lovește de departe (considerată caracteristica lui Apollo). Remarcăm că, regional, acesta din urmă apare utilizat și fără E: Catrina, Catarina, Katerina, Katarina, dar se întâlnește și cu varianta hipocoristică Kati/Katy. Eliodor se traduce prin darul soarelui, fiind preferat cu formele Eleodor, Aliodor; Eufrosin înseamnă bucuros, vesel, iar femininul Eufrosina o desemnează pe una dintre cele trei grații. Evdochia, tradus prin bună voință, apare și cu forma scurtă, Dochia, care evocă personajul mitologic, metaforă a Daciei din etnogeneza românilor; Evgheni înseamnă nobil, fiind preluat și ca substantiv comun în limba rusă; Filimon are sensul de cel care sărută, Fotina, semnificând luminoasă (format de la Fota/lumină) se folosește atât ca nume de familie, cât și ca prenume feminine, cu forma diminutivată Fotinica; Ipatie a însemnat consul; în limba română actuală, se înregistrează ca termen de bază în toponimul Ipotești; Lampadie este un derivat diminutival de la verbul lambo, traducându-se prin făclie mică, Macarie are sensul de cel fericit, Melania a fost la origine un adjectiv, însemnând întunecată, neagră, Meletia se traduce prin grijă, Metodie înseamnă cercetare, metodă, Porfirie are sensul de purpură, Nicanor provine de la nike, însemnând victorie precoce, Nichita se traduce prin biruitorul, Nona era utilizat ca apelativ, echivalent cu mama (forma Non înseamnă tată și apare foarte rar), Ochean este reluarea numelui zeului mării, Olimp, dezvoltat din tema gr. limp/lamp/lambo (a străluci); acesta era numele misteriosului munte grecesc (astăzi Balcani), considerat lăcaș al zeilor; de aici s-au format Olimpiu, Olimpia. Onisifor înseamnă care aduce folos, Orest are sensul de muntean. Pache este o reducție de la Parascheva și este folosit hipocoristic (celebru a rămas prin fostul primar și prefect al Capitalei, Pache Protopopescu, al cărui nume a fost dat cunoscutului bulevard bucureștean), Pantelimon provine din Panteleimon/de tot milos, de aici formându-se numele de familie: Pintilie, Pandia, Panta, Panc, Panea, Panciu, Pandele. Rodion este denumirea locuitorului din insula Rhodos (putând avea sensul de trandafir), Sevastian înseamnă venerat, fiind utilizat mai mult cu varianta Sebastian. Stelian înseamnă coloană, sprijin, de aici formându-se și Sterian, cu fonetism modificat, specializat pentru numele de familie. Teoctist se traduce creat de Dumnezeu. Tot ca nume compus cu Theo înregistrăm și câteva prenume: Teofil - iubit de Domnul, Teoharie înseamnă mila lui Dumnezeu, Theodoros este un echivalent al sl. Bogdan/darul lui Dumnezeu; în onomastica românească, apare fără finala -os. Zinaida/Zenaida are sensul de zână; apare și cu forma redusă Zinca, dar și ca bază în Zinovie/Zenovie/Zenovia (de la zeus, forță).

Alte preferinţe…

În tradiția românească, au fost preferate ca nume monahale: Galeriu (calm, senin; există opinii care susțin că ar fi dat și termenul Ler, prin reducție fonetică, ca în Lie, din Ciocârlie, dar și numele de familie Lera, Leru), Gherontie (bătrân), Ghelasie (cel care râde; este cunoscut prin numele Sfântului Ieromonah de la Râmeț), Hrisostom (gură de aur; termenul este format de la hris/aur și stoma/gură; precizăm că hri- a generat și toponimul Hârșova, cu transformarea lui în Hâr), Hrisant (floare de aur; a dat numele de famile Rizescu, Riza), Ieronim (nume sfânt), Filote(i) (piosul, iubitor de Dumnezeu) apare utilizat mai ales ca prenume feminin, Filoteia, cu varianta Filofteia, numele cunoscutei mucenițe de la Curtea de Argeș), Foca (apărător de foc, de incendii, întâlnit atât pentru masculine, cât și pentru feminine), Neofit (convertit/nou), Palaghia (marină/mare; de aici provine și numele de familie Pelea), Polixenia (prea ospitalieră), Sofronie (cu spirit sănătos, înțelept), Teofilact (protector), Teodul (robul lui Dumnezeu), Teofan (arătarea lui Dumnezeu), Teofor (purtător de Dumnezeu), Zilotul (zelos), Zosima (centură).

Alte nume care au etimologii grecești sunt fie mitonime, fie hipocoristice, ori reducții sau variante de la nume consacrate etc.: Ehova (zeu unic) apare ca mitonim, Evanghel(ia) (bine vestitor) este utilizat rar ca nume de botez (de regulă, cu forme feminine sufixate: Evanghelina), fiind cunoscut ca denumirea generică a scrierilor sfinte, la învățăturile cărora se raportează Liturghiile duminicale; Lache este un hipocoristic de la Anghel (înger), Istrate provine din Evstatie, Iurie provine din Gheorghe, Nestor este o variantă fonetică a lui Nistor, Ghica are ca sursă Gheorghe, Ilona (cu frecvență în Ardeal, datorită prezenței acestui prenume în onomastica maghiară), ca și Ilinca, provine din Elena (tradus: care aparține Greciei). Magher, cunoscut azi numai ca nume de familie, cu forma Magheru, a însemnat bucătar; Licarion, cu sensul de lup, a format numele de familie Licareți/Licăreți; Lidia este nume etnic, de la o provincie de pe coasta Asiei Mici.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!