Inima satului Manoleşti Vale este biserica

Radu Căjvăneanu, 23 August 2007

▲ La Manoleşti Vale se construieşte biserică începând cu anul 1998 ▲ Cu sprijinul unor buni creştini, credincioşii de aici au ridicat în mijlocul satului biserica din zid, în timp ce în inimile lor se conturează Biserica vie a lui Hristos ▲ „Îmi amintesc că, înainte de a începe să slujim, mai existau unele neînţelegeri între oameni. Însă, prin harul cu care am fost binecuvântaţi prin Sfânta Liturghie, aceşti oameni au găsit calea de a se înţelege, de a comunica şi de a se apropia între ei, comunicând cu Dumnezeu“ ▲

În ciuda arşiţei de afară, în noua biserică din lemn a parohiei Manoleşti Vale din Protopopiatul Botoşani este răcoare. Arhitectura bisericii seamănă cu arhitectura unor bisericuţe ridicate pe timpul domniei Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Acesta este meritul lucrătorilor în lemn din judeţul Neamţ, care au ridicat biserica, integrată acum perfect în peisaj. „Perioada pe care o traversăm este una de secetă. Suntem încercaţi de bunul Dumnezeu pentru că nu am îndrăznit să avem râvna Sfântului Prooroc Ilie, ocrotitorul parohiei noastre, şi nu am căutat să luptăm mai ales cu răul din noi înşine, să-l îndepărtăm, să aducem binele în noi şi în comunitatea în care vieţuim. Biserica cere ajutorul Sfântului Ilie când ne confruntăm cu perioade de secetă. Şi noi, prin rugăciunile pe care le facem în biserica din Manoleşti către Sfântul Prooroc Ilie, încercăm să urmăm râvna lui, dragostea lui faţă de Dumnezeu, urmând rânduiala Bisericii. Fiindcă Sfântul Ilie a fost un om al rânduielii, noi am încercat, la biserica din Manoleşti, să ţinem atât Sfânta Liturghie cât şi Laudele bisericeşti“, ne spune părintele paroh Vladimir Orlovschi.

Prima slujbă şi „primele minuni“

Încă din anul 1998, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat ca şi în localitatea Manoleşti Vale, sat în care locuiesc 40 de familii, să existe rugăciune, să fie prezent Hristos-Domnul, prin lucrarea Sfintei Liturghii şi a sfintelor slujbe. Părintele este convins să mare este puterea Sfintei Liturghii. „Îmi amintesc că, înainte de a începe să slujim, mai existau unele neînţelegeri între oameni. Erau chiar rude care nu găseau loc de «bună ziua». Însă, prin harul cu care am fost binecuvântaţi prin Sfânta Liturghie, aceşti oameni au găsit calea de a se înţelege, de a comunica şi de a se apropia între ei, comunicând cu Dumnezeu“, mărturiseşte părintele Orlovschi.

Acesta este paroh la Manoleşti Vale de la 9 iulie 2006. Încă de la venirea sa în parohie s-a putut baza pe câţiva oameni cu deosebite calităţi, care au răspuns la chemarea Bisericii. „Când am venit la Manoleşti, am găsit biserica doar ridicată. Bârnele din lemn erau încheiate, acoperişul de tablă pus la locul său. Dar nu era turnată nici pardoseala. În prima zi în care am făcut cunoştinţă cu sătenii, alături de părintele Ciprian Scântei, de la parohia Stânceşti, şi părintele Marcel Bizubac, de la Valea Arini, am săvârşit slujba Acatistului Mântuitorului Iisus Hristos. Apoi am hotărât să ne întâlnim şi să reluăm lucrările, printr-o zi de «clacă». Au răspuns aproape 30 de bărbaţi. Am făcut curăţenie în toată zona. Aveam şi două maşini de balast. Cu banii pe care i-am primit de la Primăria comunei Mihai Eminescu, prin bunăvoinţa domnului primar Virginel Gireadă - care a susţinut cu 40 de milioane de lei, în prima etapă, lucrările de construcţie - am cumpărat ciment, cherestea pentru romanate şi ne-am apucat de treabă. Am făcut comandă pentru uşa de la intrare. În următoarele două zile, s-a turnat pardoseala. Apoi, a venit o echipă de la Neamţ care a făcut romanatele“, mai spune părintele.

Un ritm de lucru care a sfidat calculele matematice

În mai puţin de o lună, biserica de la Manoleşti Vale se făcea din ce în ce mai prezentă. Susţinuţi şi de pr. Marcel Bizubac, de la Parohia Valea Arini, din judeţul Neamţ, fiul dnei Maria Călin, fiică a satului Manoleşti Vale, care a donat terenul pentru construirea bisericii, credincioşii de aici construiau, în mijlocul satului, biserica din zid, în timp ce în inimile lor se contura Biserica vie a lui Hristos.

„Îmi amintesc că, la slujba de instalare în parohie, la 23 octombrie, părintele Protopop Lucian Leonte spunea că biserica noastră apare ca o mireasă fără zestre. Dar iată că, în timp, Mireasa lui Hristos, care este şi biserica Sa din Manoleşti, a început să primească zestre! Imediat după ce am fost instalat în parohie, prima grijă a fost să putem sluji lui Dumnezeu în sezonul rece. Nu puteam să tencuim, fiindcă nu aveam banii şi nici timpul pentru o tencuială clasică. Dar ne-a dat Dumnezeu soluţia de a izola spaţiile dintre grinzi cu spumă poliuretanică. Prin dragostea unui prieten, am primit circa 20 de tuburi de spumă poliuretanică, prin care am reuşit să izolăm grinzile. La exterior, am căptuşit biserica provizoriu, de jur împrejur, cu folie de polietilenă. Şi iată că am reuşit să slujim pe timpul iernii!“, continuă mulţumit părintele Orlovschi.

Lucrările au continuat. S-au sfidat, practic, toate calculele matematice privind ritmul de execuţie. Nu a existat săptămână în care bunul Dumnezeu să nu trimită daruri către biserica Sa.

În anul următor, grija principală a fost finalizarea lucrărilor de tencuire, atât în naos, cât şi în pronaos. Părintele Marcel Bizubac, de la Valea Arini, a dăruit credincioşilor din Manoleşti şi catapeteasma care, la sfatul PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, urmează a fi extinsă.

Părintele Orlovschi nu mai spune, dar noi vedem şi alte comori din zestrea bisericii. Sunt icoane frumoase, mai ales icoana mare a Maicii Domnului, donaţie a unor credincioşi. De la venirea părintelui Orlovschi la Manoleşti Vale în biserică s-a montat parchet pe un suport special, gresie în pridvor şi s-a făcut trotuar de jur împrejurul bisericii. Sunt şi covoare frumoase, peste tot în biserică. S-a făcut, de asemenea, gard la stradă, cu stâlpi solizi şi porţi metalice, lucrate cu meşteşug de dl. Traian Popescu.

Tot satul munceşte la biserică

Aşa cum este ea acum, ca o mică bijuterie, biserica „Sf. Ilie“ din Manoleşti Vale este socotită cea mai mare din întreaga comună Mihai Eminescu. Răcoarea din timpul verii toride, cât şi păstrarea căldurii în timpul iernii se datorează faptului că biserica este făcută din grinzi de lemn.

Epitropul bisericii, Mihai Şchiopu, este caracterizat de părintele Orlovschi drept unul din cei mai buni gospodari ai satului. Dânsul ne spune cum de s-a reuşit ca, într-un timp atât de scurt şi într-un sat atât de mic să se ridice o biserică atât de frumoasă şi de spaţioasă: „Cu multă muncă fizică şi cu bani. Sunt oameni care au dat bani frumoşi la biserică. La fiecare chemare a părintelui au sărit mulţi oameni să dea ajutor cu braţele. Fiecare a ajutat după posibilităţi. Ajut şi eu cât pot pentru biserică. Încă ne mai lipsesc bani şi am avea nevoie şi de tineri.

Domnul Dumitru Luca, în vârstă de peste 70 de ani (n.r: pe care nu-i arată), a venit cu elan tineresc la turnarea trotuarului. Iar dl Constantin Diaconu a dat ajutor cu căruţa, alături de cei doi copii ai săi, Aurel şi Petru“.

Localitatea Manoleşti este mai mult un mic cartier integrat în oraşul Botoşani. Urmează ca, de acum, drumul de acces care leagă oraşul Botoşani de Ipoteşti prin Stânceşti să fie asfaltat. De asemenea, circuitul turistic către Ipoteşti va trece prin Manoleşti şi Stânceşti. Zona are un potenţial turistic deosebit, iar biserica se va integra în mod armonios în întregul circuit.

Recunoştinţă

Întrucât la ridicarea şi înzestrarea acestei biserici au contribuit mai multe persoane, părintele Vladimir Orlovschi a ţinut să precizeze: „Amintesc rolul determinant al părintelui Bizubac şi al mamei sale, Maria, care s-a ostenit mult şi nu are linişte până nu va vedea slujba de sfinţire. Doamna Maria a umblat mult să obţină donaţii. Părintele Ciprian Scântei a răspuns apelurilor noastre şi ne-a ajutat atât din punct de vedere pastoral-misionar, prin slujbele pe care le-am făcut împreună pentru comunitatea de la Manoleşti, cât şi prin colectele pe care le-a binecuvântat, făcute în Stânceşti, pentru biserica din Manoleşti.

Nu cred că există credincios în sat care să nu fi ajutat biserica din Manoleşti.

Un cuvânt de mulţumire avem şi pentru domnul primar al comunei Mihai Eminescu, Virginel Gireadă, care a fost mereu alături de noi şi ne-a susţinut, atât financiar, cât şi material, atât în anul 2005, cât şi în 2006, având promisiuni şi pentru anul acesta. Mulţumiri, de asemenea, domnului epitrop Mihai Şchiopu, «mâna mea dreaptă», cel care este şi casierul parohiei. O persoană cu multă dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de comunitate, care sacrifică mult timp pentru biserică şi pentru comunitate. Mulţumiri pentru toţi creştinii din Manoleşti care au simţit că inima satului lor este biserica.“

Ajutor pentru aproapele

Deşi atenţia principală este îndreptată spre construcţia bisericii şi împodobirea ei, credincioşii din Manoleşti Vale nu-şi uită aproapele. Doamna Elena Munteanu, din cadrul Comitetului parohial, ne enumără câteva dintre activităţile desfăşurate în parohie: „Am adunat, prin colecta noastră, suma de peste 350 de lei pentru sinistraţii de pe urma inundaţiilor de anul trecut. Facem, bineînţeles, colecte şi pentru biserica noastră. Ajutăm Cantina socială a Bisericii «Sfântul Ilie» din Botoşani, cu produse agroalimentare şi leguminoase. În ultima vreme, ajutăm şi bolnavii de la Spitalul de Psihiatrie, cu alimente şi un cuvânt bun.“


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!