Banat
Ioan Botezătorul, îngerul vestitor al Împărăției lui Dumnezeu

Ioan Botezătorul, îngerul vestitor al Împărăției lui Dumnezeu

Arhim. Simeon Stana, 08 Ianuarie 2018

Biserica Ortodoxă l-a prăznuit duminică, 7 ianuarie, pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, despre care Hristos spunea că este „cel mai mare om născut din femeie”. Troparul „prorocului Celui Preaînalt” relevă misiunea sa fundamentală, aceea de a-L binevesti pe Dumnezeu nu numai celor de pe pământ, ci și celor din iad.

Plecând în căutarea înțelesului prezen­ței și lucrării Sfântului Ioan în iconomia mântuirii neamului omenesc, a premiselor, împlinirilor și consecințelor evenimentelor teandrice mântuitoare, descoperim în Sfânta Scriptură faptul că acesta primește un dar mai deosebit decât ceilalți oameni, săltând încă din pântecele maicii sale, Elisabeta. Căci știm despre toți prorocii că au slujit lui Dumnezeu în viața lor pământească, prorocind după ce s-au născut, însă Înaintemergătorul s-a învrednicit de acest mare dar încă din pântecele maicii sale. Mărturiile biblice ne indică faptul că se naște cu circa 6 luni înaintea lui Iisus, în cetatea Orini, aproximativ în anul 4 î.Hr., fiind fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, care era verișoară cu Fecioara Maria. A crescut în Pustiul Iudeii și și-a început activitatea profetică în jurul anului 26 d.Hr., menirea și lucrarea acestuia fiind descrise de Evanghelistul Luca: „și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor; și Lui Îi va merge el înainte cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelep­ciunea drepților, ca să-I gătească Domnului popor pregătit” (Luca 1, 16-17).

Ioan Botezătorul, îngerul care va merge înaintea feței Domnului

Când Evanghelistul Marcu își deschide Evanghelia cu începutul predicării prorocului, nu întârzie să înfățișeze în adevărata ei însemnătate profeția lui Maleahi despre Botezătorul Ioan: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, și el va pregăti calea înaintea feţei Mele; și Domnul pe care voi Îl căutați va veni de îndată în Templul Său, Îngerul legământului pe Care voi Îl voiți; iată, vine! Zice Domnul Atotțiitorul” (Mal. 3, 1). Domnul Iisus a recunoscut calitatea lui Ioan de a fi „înger” în trup, despre care vorbise prorocul Maleahi. Sintagma „înger al legământului” are în vedere faptul că Ioan a făcut legătura între Vechiul Testament și Noul Testament, el fiind ultimul profet din Vechiul Testament și primul din Noul Testament.

Astfel, prorocul și evanghelistul îl numesc pe Ioan „înger”, pentru că în viața pământească s-a asemănat mai degrabă făpturilor îngerești, descoperind omenirii ținta lucrării pe pământ a Domnului Hristos, de a-i face pe oameni „făpturi cerești”, după cum glăsuiește una din rugăciunile Bisericii. Statutul de înger în trup Înaintemergătorul l-a dobândit prin ascultarea față de Dumnezeu, prin libertatea față de lume și prin negrija față de trup. Îngerii ascultă desăvârșit de Dumnezeu, pentru care lor li se dezvăluie tainele de negrăit ale înțelepciunii, puterii și iubirii lui Dumnezeu, ascultarea lor fiind nesilită, izvorând din bucurie și supunere. Sfântul Ioan a fost și el ascultător lui Dumnezeu din tinerețile sale. Fiind născut din părinți în vârstă, a rămas orfan din copilărie și nu L-a mai avut decât pe Dumnezeu drept Părinte. Însăși nașterea i-a fost vestită de înger (cf. Luca 1, 15-17). Toate acestea s-au săpat adânc în inima sa, ca pe o tablă de piatră. Dumnezeu a descoperit din fragedă pruncie cărările vieții sale, încât el a știut din început ce are să facă și ce fel de viață are să ducă. S-a dus în pustie (Luca 1, 80) pentru ca duhul lui să fie zi și noapte una cu voința Dumnezeului Celui Viu. S-a dăruit cu totul lui Dumnezeu. Ioan s-a lipit cu totul de Dumnezeu, întocmai ca sfinții îngeri. Asemeni îngerilor, se hrănea neîncetat din Izvorul înțelepciunii, puterii și iubirii, pentru care a și fost numit de proroc înger.

Sfântul Ioan Botezătorul mai este asemeni îngerilor și prin neatârnarea sa față de lume și față de oameni. Nu s-a temut să-i mustre de la cei mai mici până la cei mai mari. Ioan ținea seama numai de Dumnezeu și Sfânta Lui voie. Nu făcea deosebire între oameni, nu se uita nici la haină, nici la cin, nici la știință, nici la avere, nici la ani, ci numai la suflet. Ochii săi nu vedeau la om trupul, ci sufletul, care pentru alții era acoperit de trup ca de o mască.

Ioan era ca un înger prin negrija față de cele pământești. Îmbrăcămintea lui era simplă: o cămașă lungă din păr de cămilă, peste care era încins cu o curea. Iar hrana i se compunea din lăcuste și miere sălbatică, fiind cel mai mare postitor cunoscut în istorie. Nu s-a îngrijit de straie sau locuință, casa lui era pustia acoperită de bolta cerului, iar haina din păr de cămilă. Asemeni lui Ilie, se încingea cu o curea de piele, semn al morții patimilor și al împlinirii voinței lui Dumnezeu. Încălțări îi erau înseși picioarele, iar sufletul și-l vedea mai degrabă înveșmântat în straiul îngeresc strălucitor ca soarele, ajungând asemeni Apostolului Pavel să se întrebe dacă mai e în trup sau afară de trup. Odihnă își află fie sub cerul liber al pustiei, fie într-una din peșterile de dincolo de Iordan. Privirea și atenția lui erau îndreptate doar spre suflet, spre voința lui Dumnezeu care-i era singurul îndreptar și singura lege. Asemănându-se astfel sfinților îngeri, prorocul l-a numit înger.

Binevestitor și pregătitor al venirii iminente a lui Mesia

Sfântul Ioan Botezătorul nu poate fi înțeles altfel decât așa cum este: trimisul special al lui Dumnezeu să pregătească imi­nenta venire a lui Mesia. Însă rostul lui Ioan Botezătorul nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Mesia, ci mai ales acela de a-L descoperi și de a-L face cunoscut lui Israel. Astfel, în privința misiunii Înaintemergătorului Domnului, Evanghelistul Matei (11, 12-13) arată că instaurarea Împărăției cerurilor pe plan pământesc începe cu Sfântul Ioan Botezătorul, acesta fiind socotit „mai mult decât un proroc”, întocmai cu Ilie, și, prin sufe­rințele lui, precursor al Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos. Orientat permanent spre Hristos, Ioan Botezătorul apare în scrierile sinopticilor ca un veritabil evanghelist al rugăciunii, ascezei și faptelor de dreptate. El este Înaintemergătorul Domnului atât prin sine însuși, cât și prin concepția sa moral-socială, prin etica sa, care premerge Evangheliei, reprezentând în devans o sumă a învățăturii, credinței și comportamentului moral creștin, necesități imperative pentru credincioșii dintotdeauna spre a-L putea întâmpina și apoi a-L urma pe Hristos (Protomartirii Noului Testament, prot. dr. Ioan Bude, Editura „Învierea”, Timișoara, 2017, p. 15).

Predica Sfântului Ioan Botezătorul proclamă universalitatea Împărăției lui Dumnezeu, adresându-se deopotrivă fariseilor și saducheilor, vameșilor și desfrânatelor, fiind convins că „toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3, 6). Prin viața și lucrarea sa, ­Înaintemergătorul Domnului nu numai că a trăit realitatea Împărăției lui Dumnezeu care s-a apropiat și s-a împărtășit oamenilor prin Întruparea lui Hristos, asumându-și pentru aceasta chipul îngeresc al viețuirii, ci o și binevestește semenilor, chemându-i la înnoirea vieții prin pocăință și comuniunea în har, prin altoirea pe Hristos. În acest chip, Sfântul Ioan Botezătorul și-a împlinit și deosebit cele două trăsături care i-au caracterizat existența: înger, adică trimis, și evanghelist, adică bineves­titor!

Dacă Hristos vine să ne învețe smerenia pe care am uitat-o și ascultarea pe care am călcat-o, dând pildă de smerenie și ascultare desăvârșită față de Părintele Ceresc, Ioan Botezătorul ne învață și el smerenia și ascultarea prin desăvârșită supunere față de Hristos.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!