Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMLXXVIII): Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) (IX)

Istoria creştinismului (CMLXXVIII): Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) (IX)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 27 Mai 2008

După unirea politică a tuturor românilor, unificarea Bisericii Ortodoxe Române era o prioritate a perioadei de după l Decembrie 1918. În acest context, la iniţiativa IPS Pimen, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, preşedintele Sfântului Sinod, a fost convocată o consfătuire la Mănăstirea Sinaia, care s-a desfăşurat în zilele de 24-25 iunie 1919, la care au luat parte, ca delegaţi, reprezentanţi ai preoţilor şi ai credincioşilor din toate provinciile româneşti. Episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, a susţinut cu argumente puternice necesitatea organizării viitoare a Bisericii Ortodoxe Române din Regatul României, pe baze unice şi pe principiul autonomiei faţă de stat, cu respectarea prevederilor constituţionale, chestiuni asupra cărora toţi participanţii au căzut de acord. Hotărârile adoptate la Sinaia vor sta la baza viitoarei organizări unitare a Bisericii Ortodoxe Române, care va fi începută şi realizată în anii ce au urmat, atunci când dr. Miron Cristea va fi instalat mai întâi ca mitropolit-primat şi apoi ca patriarh al României. Alegerea sa ca mitropolit-primat s-a făcut la 18/31 decembrie 1919, „alegerea lui reprezentând, de fapt, consfinţirea unirii politice a Transilvaniei cu România“. Miron Cristea a fost învestit la 1 ianuarie 1920, în prezenţa regelui Ferdinand I care, în cadrul ceremoniei, i-a încredinţat toiagul arhipăstoresc. În urma acestor evenimente, noul ales a ţinut un cuvânt de învăţătură profund, arătând care ar trebui să fie principiile fundamentale după care să se conducă Biserica noastră. Pe lângă reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea considera necesară şi o „reformare mai adâncă a Bisericii Ortodoxe în ansamblul său“. În acest sens, a propus convocarea unui nou sinod ecumenic în scopul discutării unor puncte de mare importanţă. Odată cu trimiterea de scrisori către toţi patriarhii ortodocşi, prin care-i anunţa de alegerea sa ca mitropo-lit-primat, Miron Cristea le-a făcut şi propunerea de a se convoca un sinod „panortodox“, însă s-a lovit de „dezinteresul unora dintre ei, precum şi de numeroasele neînţelegeri dintre aceştia“.