Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMLXXXIII): Misiuni ortodoxe (II)

Istoria creştinismului (CMLXXXIII): Misiuni ortodoxe (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 02 Iunie 2008

După creştinarea Europei şi, mai ales, după creşterea influenţei turceşti în Orientul Apropiat şi Balcani, şi căderea Constantinopolului (1453), popoarele ortodoxe au fost în imposibilitate de a dezvolta o lucrare misionară organizată. Singura ţară ortodoxă care avut posibilitatea să facă misiune creştină în sensul răspândirii Evangheliei la necreştini a fost Rusia, care a îmbinat vocaţia personală cu misiunile organizate (mai ales în secolul al XIX-lea), celelalte popoare ortodoxe având doar meritul ca prin Ortodoxie sa-şi păstreze fiinţa şi identitatea naţională. În istoria Bisericii Ortodoxe Ruse se pot distinge patru perioade de misiune creştină. A doua perioadă misionară a Bisericii Rusiei începe cu invazia mongolilor (1240) şi merge până în secolul al XV-lea când, de asemenea, călugării au un rol major în misiunea la necreştini, atât prin răspândirea cuvântului Evangheliei, dar şi prin civilizarea convertiţilor. În nord, în secolul al XII-lea, s-au convertit ciuzii şi karelii. La tătari, primii care au făcut misiune creştină au fost prizonierii de război, după care s-a distins Sfântul Ştefan de Ferm (1340-1396), care a creştinat pe zyrianii din pădurile nordice şi populaţiile din jurul lacului Onega. Activitatea lui este un model de misiune creştină pentru că s-a manifestat prin patru elemente misionare, de mare importanţă: 1. integrarea în limba şi obiceiurile popoarelor ce vor fi creştinate. El a compus un alfabet zyrian în care a tradus Evanghelia şi Liturghia, exemplu care va fi urmat în Rusia, traducându-se ulterior Sfânta Scriptură şi textele liturgice şi în limbile votiakă, nogaică, ceremisă, tătara, ciuvaşă, iakută, tunguşă, buriată, aleutină, voloşă, chineză, japoneză, coreeană ş.a.; 2. a zidit o biserică impresionantă pentru acele timpuri ca arhitectură şi estetică menită a impresiona pe localnici; 3. a întemeiat o şcoală în care cei convertiţi învăţau scrierea şi citirea, îmbogăţindu-şi cunoştinţele religioase; 4. s-a ocupat de asistenţa socială, organizând colecte în Rusia pentru cei convertiţi după modelul biblic oferit de Sfântul Apostol Pavel care aduna colecte, expresie a iubirii creştine, pentru credincioşii din Ierusalim.