Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului: Dialogul dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Anglicană în secolul al XVIII-lea (I)

Istoria creştinismului: Dialogul dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Anglicană în secolul al XVIII-lea (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 01 Martie 2010

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost un valoros exeget al cărţilor Sfintei Scripturi şi un neîntrecut tâlcuitor al operelor Sfinţilor Părinţi (greci şi latini). El este cel dintâi care trezeşte interesul teologilor de atunci asupra învăţăturii revelate a Bisericii primelor veacuri. În anul 1712, Teofilact Lopatinski, rectorul Academiei teologice din Moscova, numit de ţarul Petru I şeful Comisiei pentru revizuirea Sfintei Scripturi, fost coleg cu Nicolae Milescu la marea şcoală a Patriarhiei din Constantinopol, a propus ca alături de domnitorul Dimitrie Cantemir, cunoscător de greacă, latină şi slavă, să facă parte „toţi cercetătorii străini, buni cunoscători ai limbilor vechi şi ispitiţi în cele ale Bibliei“. Activitatea sa de literat este marcată şi de contribuţia sa la simplificarea alfabetului vechi slav şi formarea limbii literare ruse, la alcătuirea „Regulamentului duhovnicesc“ pentru noul statut al Bisericii Ortodoxe Ruse şi pentru Academiile teologice. Dimitrie Cantemir a fost profesor la Academia teologică din Moscova, ctitor al Mănăstirii greceşti „Sfântul Nicolae“ din Moscova, unde a fost şi înmormântat. El este alcătuitorul celor mai de seamă prelegeri de teologie şi iniţiatorul dialogului culturii între Rusia şi ţările Europei Apusene. Al treilea fiu al său, Antioh Cantemir (1709-1744), s-a născut la Constantinopol, unde şi-a început educaţia. El a fost primul student român al Academiei teologice din Moscova şi printre cei mai înzestraţi. Dovadă este şi faptul că, odată cu înfiinţarea Academiei de ştiinţe din Petersburg, Antioh Cantemir şi Mihail Lomonosov au fost recomandaţi pentru noua şcoală superioară. La terminarea studiilor, Antioh a fost numit profesor. În lucrarea „Armonia Psaltirii“, Antioh Cantemir dovedeşte că era un bun exeget al „vieţii biblice“ a Vechiului Testament. Însă marea lui pasiune era îndreptată spre cultura greacă şi latină; de aceea a tradus, a explicat şi a recomandat pentru gândirea rusă ideile clasice ale Apusului, încât el este socotit unul dintre „întemeietorii filosofiei clasice şi ştiinţifice ruse“. Ceea ce îl caracterizează pe Antioh Cantemir este şi grija pentru opera tatălui său, forţa sa spirituală şi gândul sfânt de a arăta culturii apusene forţa creatoare a spiritualităţii răsăritene în tipare latine. Şi a reuşit şi datorită Bisericii Angliei, după cum vom vedea din episodul de mâine al istoriei creştinismului.