Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (IV)

Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (IV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 16 Feb 2010

Primul dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Goslar (Germania), între 19-23 noiembrie 1979. Tema generală a dialogului teologic a fost: Sfânta Scriptură, Tradiţia şi Mărturisirea. În referatul „Sfânta Scriptură şi Tradiţia apostolică în Mărturisirea Bisericii“, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae a susţinut că în cotextul ecumenic actual o mărturisire de credinţă comună are sens numai dacă ea exprimă şi pecetluieşte unitatea deplină a tuturor în cre-dinţa apostolică. De aceea, astăzi consensul teologic lărgit asupra întregii învăţături apostolice reprezintă ţinta tuturor eforturilor ecumenice la nivel bilateral şi multilateral. „Sarcina permanentă“ pusă Bisericii, pentru a exercita mărturisirea credinţei astăzi, pe baza Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, ne trimite în cele din urmă la epicleză, la invocarea prezenţei Duhului lui Dumnezeu, care numai Bisericii îi oferă prezenţa Duhului Sfânt care face prezent Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos; care stă în cuvântul Său scris şi în cel rostit în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi îl ţine fidel; care este între noi legătura prin care Hristos se uneşte puternic cu noi şi prin El pe noi întreolaltă. El este subiectul divin al mărturisirii noastre vii pe baza Sfintei Scripturi şi a moştenirii credinţei păstrate a părinţilor şi El ne face subiecte vii capabile de credinţă şi mărturie pentru mărturisirea ascultătoare actuală. Fără El noi nu putem face nimic, însă prin El, prin Duhul Sfânt, noi stăm smeriţi şi plini de încredere în puterea lui Dumnezeu unul întreit, în harul Domnului nostru Iisus Hristos şi în dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi în împărtăşirea şi comuniunea Duhului Sfânt (II Corinteni 13, 13).