Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCILII): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (VII)

Istoria creştinismului (MCCCILII): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (VII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 15 Octombrie 2009

Domnitorul Alexandru Sturdza (1791-1854) recomanda, în anul 1843, o reformare a seminarului de la Socola, „mai potrivită cu informarea clericilor şi întemeiată pe principii neamestecate cu rătăcirile lumeşti“. Potrivit noului regulament, elevii, numiţi „clirici“, puteau fi între 80 şi 120, fiind preferaţi fiii de preoţi, de diaconi şi de dascăli, absolvenţii având obligaţia de a se preoţi. Ajuns mitropolit, Meletie Lefter „Brandaburul“ (1844-1848) a subminat învăţământul teologic, mai ales pe cel de la Socola, intrând astfel în conflict cu rectorul Filaret Scriban, fostul bursier al lui Veniamin la Academia de la Kiev şi actual „magistru în teologie“, cu a cărui fermitate în apărarea unui nivel corespunzător al instrucţiei clerului Meletie a avut serios de luptat. Sub pretextul lipsei de preoţi, succesorul lui Veniamin Costachi obţinea împărţirea studiilor seminarului în două cicluri, unul inferior şi altul superior, ambele cu patru clase, cel inferior cuprinzând catehismul, istoria Bisericii, Vechiul şi Noul Testament, gramatica românească, istoria pe scurt, datoriile preoţilor şi geografia, iar cel superior - transferat la Mănăstirea Neamţ şi destinat cu precădere călugărilor, deşi finanţat din bugetul Socolei - filosofia, teologia dogmatică, morala, pastorala, logica şi limba rusă, pe lângă unele materii întâlnite şi în cursul inferior. Aprobat de domnitorul Mihail Sturdza la 23 ianuarie 1848, noul regulament prevedea ca „unde va fi neapărată nevoe de preot ori diacon, să se trimită în Seminaria Socolei pentru câteva luni de zile“, sporindu-se mult numărul candidaţilor şi lovindu-se în studiile teologice mai înalte. Mulţi profesori au rămas fără catedre. Însă, mitropolitul a murit în acelaşi an de holeră, iar în anul următor Sturza a fost înlăturat din scaunul domnesc. Schimbarea lucrurilor în bine s-a făcut abia începând cu anul 1851, când în scaunul mitropolitan a fost ales Sofronie Miclescu.