Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXI): Începuturile învăţământului teologic în Banat (II)

Istoria creştinismului (MCCCLXXI): Începuturile învăţământului teologic în Banat (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 17 Noiembrie 2009

La 3/15 noiembrie 1812 s-au deschis cursurile unei şcoli pedagogice la Arad pentru pregătirea învăţătorilor ortodocşi români din Banat, Arad şi Bihor. Cursurile de teologie s-au înfiinţat abia în 1822, după lungi discuţii între mitropolitul sârb Ştefan Stratimirovici din Karlovitz şi Curtea din Viena. În 1848, izbucnind revoluţia, Institutul teologic şi-a întrerupt activitatea până în anul 1852. În toamna anului 1876, şcoala pedagogică şi cea teologică din Arad s-au unit într-un „Institut pedagogic-teologic diecezan“, sub o singură conducere şi în aceeaşi clădire, primul director fiind preotul Ioan Rusu. Institutul pedagogic-teologic şi-a îndeplinit cu succes misiunea, pregătind noi generaţii de preoţi şi învăţători în Arad şi Bihor. Pentru pregătirea viitorilor profesori ai institutului, episcopul Ioan Meţianu a trimis tineri la studii la universităţile din Germania, dar mai ales la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Prin strădaniile aceluiaşi episcop s-a cumpărat un teren, pe care s-a construit o nouă clădire pentru institut. Societatea de lectură, înfiinţată în 1867, a tipărit în perioada 1868-1872 foaia „Speranţa“, prin paginile căreia au fost cultivate dragostea de neam şi de limbă românească. Unii tineri români din părţile Banatului au învăţat la Seminarul teologic sârbesc din Karlovitz, iar alţii la Vârşeţ. Secţia românească a Seminarului din Vârşeţ a dăinuit până în anul 1865, când s-a înfiinţat Episcopia ortodoxă română a Caransebeşului. Primul ei episcop, Ioan Popasu (1865-1889), curând după sosirea la Caransebeş, a transferat secţia românească de la Vârşeţ în oraşul său de reşedinţă. Cursurile s-au deschis la 1/13 noiembrie 1865 în vechea clădire a Episcopiei din Caransebeş. Cu toate că episcopul Caransebeşului s-a confruntat cu greutăţi materiale, totuşi şcoala teologică a progresat mereu în timpul păstoririi sale. La cursurile care aveau o durată de trei ani se primeau absolvenţi de gimnaziu şi numai în cazuri excepţionale cu pregătire mai puţină.