Istoria creştinismului (MCCCLXXXI): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (I)

Cezar ţăbârnă, 30 Noiembrie 2009

Biserica românească din Transilvania, atât cea Ortodoxă, cât şi cea Unită, a organizat şi îndrumat nu doar şcoli de teologie, ci şi alte tipuri de şcoli. Încă de la începutul secolului al XIX-lea a funcţionat la Blaj o şcoală elementară de fete, care, către sfârşitul secolului, a devenit o „şcoală poporală superioară de fete“. În 1902 s-a transformat în şcoală medie, cu patru clase, iar în 1919, în liceu cu opt clase. Mihai Pavel, episcopul unit de la Oradea, numit de Nicolae Iorga „emeritul binefăcător prin şcoli şi danii“, a dat în folosinţă la 1 septembrie 1891 „Internatul pavelean“ pentru elevi şi localnici români, după ce la 1887 adăugase la lăcaşul iniţial încă un corp de clădire. Tot Mihai Pavel a deschis la 22 septembrie 1896, la Beiuş, o şcoală medie de fete, pentru „o sută de copile“, cu patru clase şi cu internat, în care să înveţe eleve românce de ambele confesiuni. Jumătate din eleve, mai ales fiice orfane de preoţi şi învăţători, erau întreţinute cu cheltuiala episcopului. O şcoală asemănătoare a deschis Reuniunea femeilor române din Arad, în 1890, punând-o sub ocrotirea Episcopiei de acolo. A funcţionat până după unirea din 1918, ca şcoală medie („civilă“) confesională de fete. În anul 1898 s-a înfiinţat la Blaj o „şcoală de meserii şi negustorie“, susţinută de Mitropolia Greco-Catolică. Încercările Guvernului de a o desfiinţa sau de a introduce maghiara ca limbă de predare n-au avut nici un re-zultat. Până în 1918 au absolvit şcoala aproape 500 de ucenici (cojocari, croitori, pantofari, tâmplari etc.), nu numai români, ci şi maghiari sau de alte etnii. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea soţia preotului Ioan Dobreanu din Corbu (judeţul Harghita) a deschis cursuri de ţesut pentru femeile şi fetele din satele din jur.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!