Istoria creştinismului (MCCCXIX): Miron Romanul, mitropolitul Transilvaniei (V)

Cezar ţăbârnă, 18 Septembrie 2009

Păstoria mitropolitului Miron Romanul la Sibiu s-a desfăşurat în împrejurări grele. Cu toate acestea, în ultimii ani ai arhipăstoririi mitropolitului Miron s-a ridicat o nouă clădire pentru internatul Institutului şi o altă clădire pentru tipografia şi birourile Consiliului arhiepiscopesc. Numărul şcolilor primare confesionale a crescut. În pofida condiţiilor vitrege în care îşi desfăşurau activitatea, în 1899 existau în Arhiepiscopia Sibiului 934 parohii cu 288 filii, dintre care 774 parohii şi 10 filii întreţineau şcoli primare, având un număr de 880 de învăţători, retribuiţi de credincioşi, 677 clădiri şcolare proprii şi 107 închiriate. În ultimul an al păstoririi mitropolitului Miron Romanul (1898), s-a introdus salarizarea preoţilor români de la bugetul de stat, prin aşa-numita „congruă“ (cotă parte din remuneraţie oferită de către stat). Proiectul de lege privitor la congruă a fost combătut în Parlament de mitropolitul greco-catolic Victor Mihali de la Blaj şi de episcopul Ioan Meţianu de la Arad, pentru că se prevedea numai salarizarea celor care nu aveau sentimente ostile faţă de statul ungar, deci legea avea şi un substrat politic, voind să facă din preoţi instrumente docile în mâna statului. Cu toate acestea, legea a intrat atunci în vigoare (se prevedea un salariu de 1.600 coroane pe an preoţilor cu opt clase de liceu şi institutul teologic şi 800 de coroane pe an celor cu pregătire mai puţină). Întregirea de salariu de la bugetul statului a fost acceptată apoi de succesorul lui Miron Romanul, Ioan Meţianu. Tot atunci au fost luate actele de stare civilă de la preoţii tuturor confesiunilor şi trecute în seama primăriilor. După o arhipăstorire în împrejurări deosebit de grele, mitropolitul Miron Romanul a trecut la cele veşnice la 4/16 octombrie 1898, fiind îngropat lângă „Biserica din groapă“ din Sibiu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!