Istoria creştinismului (MCCCXXIV): Vasile Mangra, mitropolitul Transilvaniei (I)

Cezar ţăbârnă, 24 Septembrie 2009

După trecerea la cele veşnice a mitropolitului Ioan Meţianu la 3 februarie 1916, alegerea noului mitropolit s-a făcut în plin război mondial, cu puţine zile înainte de intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei. În aceste împrejurări excepţionale, Guvernul din Budapesta avea nevoie de un om de încredere în fruntea Bisericii din Transilvania. Astfel, administraţia de stat a intervenit făţiş şi brutal în alegerea deputaţilor (atât preoţi, cât şi mireni) pentru Congresul Naţional-Bisericesc electoral. Prin aceste mijloace, prim-ministrul Tisza Istvan a putut să impună alegerea ca mitropolit al Transilvaniei a arhimandritului Vasile Mangra, preşedintele Consistoriului din Oradea (24 iulie/6 august 1916). La scurt timp după alegere, trupele româneşti au trecut Carpaţii în Transilvania, şi cele mai multe instituţii au fost evacuate în interiorul fostei monarhii austro-ungare. Consiliul arhiepiscopesc din Sibiu şi Institutul teologic au fost transferate la Oradea, din septembrie 1916 până în iunie 1917. Hirotonia şi înscăunarea noului arhiepiscop şi mitropolit s-au făcut în Oradea, la 16/29 octombrie 1916. Originar dintr-o familie preoţească din Săldăbagiu-Bihor, Vasile Mangra (născut în anul 1850) făcuse liceul din Beiuş, apoi teologia la Arad. În timpul studenţiei, a redactat gazeta „Speranţa“, editată de Societatea de lectură a teologilor din Arad (1869), iar peste câţiva ani a redactat gazeta „Lumina“, între 1874 şi 1875. Din anul 1877 a redactat, pentru perioade scurte, „Biserica şi Şcoala“, organul oficial al Episcopiei Aradului. Vasile Mangra a fost profesor la Institutul Teologic din Arad, în perioada 1875-1893, apoi a fost ales vicar şi preşedinte al Consistoriului din Oradea, între 1900-1916. În această calitate, Vasile Mangra a fost un sprijinitor energic al şcolilor confesionale româneşti din Bihor.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!