Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCXXVIII): Ioan Popasu, episcopul Caransebeşului

Istoria creştinismului (MCCCXXVIII): Ioan Popasu, episcopul Caransebeşului

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 29 Septembrie 2009

Odată cu reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, la 12/24 decembrie 1864, s-a acceptat ca ea să cuprindă, pe lângă Arhiepiscopia Sibiului, două eparhii sufragane: a Aradului şi a Caransebeşului (nou înfiinţată). Primul cârmuitor al reînfiinţatei eparhii a Caransebeşului a fost Ioan Popasu (1808-1889), născut în Braşov, în 1808, într-o familie venită din Vălenii de Munte (după unii de origine aromână), din tata Ioan şi mama Stana. Tânărul Ioan a învăţat citirea şi scrierea de la un unchi al său, apoi a intrat la şcoala grecească. Studiile gimnaziale le-a făcut la gimnaziul săsesc din Braşov şi la cel romano-catolic din Sibiu, iar studiile filosofice le-a absolvit la liceul romano-catolic din Cluj în anul 1832. După ce a absolvit studiile teologice la Facultatea romano-catolică din Viena, episcopul Ardealului, Vasile Moga, l-a denumit secretar şi curând, în 9 martie 1837, l-a hirotonit diacon, iar după patru zile - preot, fiind numit paroh la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Braşov. În mai 1837 a fost numit protoiereu al Braşovului. În anul 1848 a participat activ la lucrările Adunării naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, fiind unul dintre cei zece secretari. A făcut parte din delegaţia condusă de Şaguna care a prezentat împăratului doleanţele naţiunii române. A lucrat mult pentru înfiinţarea Gimnaziului românesc din Braşov (1850), fiind unul dintre cei mai devotaţi colaboratori ai mitropolitului Andrei Şaguna. În anul 1863, a intrat în tagma monahală şi a ajuns în scurt timp arhimandrit. Dieta transilvană l-a ales în 1864 deputat la senatul imperial din Viena. În 1865, Şaguna l-a propus împăratului pentru a fi numit episcop la Caransebeş. A fost hirotonit de mitropolitul Andrei Şaguna şi de episcopul Aradului, Procopie Ivaşcovici, la 15 august 1865, la sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului“, iar peste câteva zile şi-a început activitatea la Caransebeş.