Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCXXXIX): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (IV)

Istoria creştinismului (MCCCXXXIX): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (IV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 12 Octombrie 2009

Prima şcoală teologică ortodoxă românească organizată a fost Seminarul de la Socola, de lângă Iaşi, înfiinţat în 1803, prin grija şi stăruinţa mitropolitului Veniamin Costachi. Mitropolitul a fost mereu preocupat de recrutarea unor noi cadre didactice cu pregătire superioară pentru şcoala teologică. Astfel, între anii 1834-1839 şi 1840-1841 a încredinţat conducerea şcolii bănăţeanului Damaschin Bojincă (jurist şi publicist, care studiase la Budapesta şi a activat în Moldova, după 1833, ca al doilea jurisconsult al statului şi ca profesor de drept civil la Academia Mihăileană; a participat la pregătirea ediţiei româneşti din 1833 a Codului Calimachi şi a fost ministru de justiţie în timpul lui Alexandru Ioan Cuza; a susţinut tezele şcolii latiniste despre originea şi dezvoltarea poporului român), urmat de bucovineanul Vladimir Suhopan. Acesta studiase teologia la Cernăuţi şi la Universitatea din Viena. S-a călugărit într-una din mănăstirile Bucovinei şi a fost hirotonit ierodiacon, iar în anul 1828, ieromonah. Tot atunci a fost numit spiritual şi prefect de studii la Seminarul (internatul) clerical din Cernăuţi, fiind în paralel şi profesor de dogmatică la Institutul Teologic din Cernăuţi (1829-1836). Peste câţiva ani a devenit şi rector al acestui institut. Remarcându-se ca un aprig luptător pentru drepturile românilor aflaţi sub stăpânire străină, a intrat în conflict cu episcopul Eugenie Hacman şi a fost înlăturat de la catedră de către Guvernul austriac. În anul 1836, se refugiază în Moldova, unde mitropolitul Veniamin Costachi îl numeşte profesor de dogmatică la Seminarul de la Socola. În 1839, Seminarul a fost transformat în Academie, iar arhimandritul Vladimir Suhopan devine primul ei rector (1839-1842). În Adresa Adunării obşteşti din 8 martie 1841, mitropolitul Veniamin propunea, ca „ţel pe care buna cuviinţă îl cere“, ca „pe viitorime să nu poată a se hirotonisi preoţi aici în principat din alte osebite feţe decât numai din aceia câţi, trecând cursul învăţăturilor în seminarie din Monastirea Socola, vor fi cu deplină ştiinţă a dogmelor duhovniceşti şi totodată împodobiţi de un bun moral“.