Istoria creştinismului (MCCLII): Filantropia în Transilvania (I)

Cezar ţăbârnă, 26 Iunie 2009

Spre deosebire de Principatele Române, unde Biserica a desfăşurat o bogată activitate filantropică, în Transilvania situaţia a fost cu totul alta, datorită faptului că se afla sub ocupaţie străină. Cu toate acestea, este greu de crezut că Biserica Ortodoxă din Transilvania nu a desfăşurat o activitate filantropică. După cum statutul Transilvaniei şi, implicit, al Bisericii de aici a fost, comparativ cu Moldova şi Ţara Românească, cu totul diferit, la fel şi formele activităţii filantropice au fost altele, determinate de contextul deosebit în care Biserica a fost nevoită să-şi desfăşoare activitatea. Aşadar, se poate afirma că activitatea filantropică a Bisericii din Transilvania se distinge de cea din teritoriile extracarpatice prin accentul pe obţinerea de drepturi (politice, religioase ş.a.), pentru românii de aici care erau discriminaţi, şi desfăşurarea unei activităţi filantropice într-o formă de manifestare mai reduse decât Bisericile din Moldova şi Ţara Românească. Despre activitatea filantropică a Bisericii din Transilvania avem puţine informaţii, însă acest lucru este explicabil dacă avem în vedere vitregiile vremii abătute peste acest pământ românesc. Din altă perspectivă, putem afirma că Biserica din Transilvania a făcut mai mult decât Biserica din Principatele Române prin faptul că a păstrat unitatea de credinţă, de neam şi de limbă, în ciuda vicisitudinilor vremii. Sursa principală cu privire la activitatea filantropică a Bisericii din Transilvania o constituie ziarul bisericesc al mitropolitului Andrei Şaguna, „Telegraful Român“. Din paginile acestuia constatăm cu uşurinţă că Biserica din Transilvania a fost preocupată în mod deosebit de activitatea filantropică. Astfel, întâlnim în paginile „Telegrafului Român“ o mulţime de articole, scurte însemnări, ştiri, informaţii, toate având un caracter profund filantropic.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!